Dupa ce compania petroliera maghiara MOL a respins net oferta de preluare facuta de trustul austriac OMV pe motivul de necontestat al inadmisibilitatii, dar si al ineficientei unei achizitii de catre o structura de stat, si nu privata – caci OMV este o clasica societate de stat, controlata de guvernul de la Viena, si nu vreo companie privata, cum incearca sa se prezinte –, OMV a reactionat la fel de dur. A plusat cu o oferta numita "ostila" in jargonul international al achizitiilor si fuziunilor. Adica o oferta care supraliciteaza pretul de achizitie, astfel incat sa tenteze actionarii, urmand ca acceptarea preluarii sa vina sub presiunea acestora, mai ales in cazul in care, cum este si la MOL, este vorba de mai multi actionari si toti cu ponderi minoritare. OMV a facut oferte per actiune MOL care sa duca valoarea companiei maghiare la 14-16 miliarde de euro, sugerandu-se ca trustul austriac ar fi dispus sa puna pe masa chiar si mai mult: pana la 20 miliarde de euro!
Pentru comparatie, sa retinem ca trustul petrolier maghiar nu dispune de exploatarea unor resurse, fiind implicat doar in procesare si distributie, in timp ce Petrom a fost preluata de catre OMV de la statul roman la numai 700 milioane de euro, nu doar cu procesare si distributie, dar si cu exploatarea tuturor resurselor de petrol ale Romaniei si a jumatate din cele de gaze! Oferta OMV facuta MOL subliniaza indirect, dar in mod dramatic, nu numai ca, vai!, atatia ne-au luat de prosti, dar si ca, din pacate, chiar si suntem!
Spre deosebire de jenanta promptitudine cu care statul roman si-a cedat aproape pe nimic compania petroliera statului austriac, statul maghiar n-a ezitat, nici macar la oferte de 14-20 miliarde de euro, si nu la 700 milioane de euro, sa adopte o lege de interzicere a unor preluari strategice in economia maghiara in caz ca aceste preluari sunt lansate de companii de stat straine, adica in esenta de catre state straine.
Pe un plan mai larg, est-european si international, demersul OMV are o semnificatie care nu ar putea fi trecuta cu vederea. Ba se poate spune ca aceasta semnificatie se impune tocmai prin incapatanarea cu care OMV parca doreste sa transforme niste supozitii in certitudini fara echivoc.
Prin amploare si agresivitate, expansiunea companiilor austriece in centrul si estul Europei – expansiune beneficiind de o imensa sustinere financiara, inclusiv multe, foarte multe fonduri lichide – a ridicat, in mod firesc, intrebari daca finantarea este in intregime austriaca si nu cumva vine si din alta parte. Pentru ca dimensiunile sumelor implicate in aceasta expansiune la nivelul unor scurte perioade de timp depasesc cu mult posibilitatile firmelor austriece si ale tarii insasi de unde provin. Mai concret, multi au sugerat, si nu fara temei, ca firmele austriece sunt sau se ofera sa fie folosite ca vectori ai fabuloaselor resurse financiare rusesti, cam singurele disponibile in zona si care ard de nerabdare sa se transforme in pozitii economice pe termen lung in aceasta parte a lumii. Ar fi vorba de o interesanta si reciproc avantajoasa logodna in care firmele rusesti pun la dispozitie fonduri, iar firmele austriece credibilitatea sau, si mai si, paravanul impotriva resentimentelor antirusesti atat de pregnante in zona. Cooperarea oficiala, extrem de stransa, dintre OMV si Gazprom in domeniul distributiei gazelor rusesti spre Europa este probabil doar partea vizibila a aisbergului.
Oferta ostila a OMV pentru compania maghiara MOL aduce o noua piesa-argument pentru aceasta ipoteza, pe care de fapt o trimite in lumea realitatilor. Oferta depaseste intreaga capitalizare bursiera a OMV, in timp ce sumele implicate reprezinta un mizilic pentru ceea ce pot disponibiliza nu doar pe termen lung, ci chiar la nivelul imediat cateva companii rusesti din sectorul energetic. Numai la Bucuresti poate sa nu existe nici o ingrijorare. Fosta companie petroliera romaneasca Petrom impreuna cu toate resursele romanesti de titei si cu jumatate din cele de gaze sunt deja in mana OMV!
