La targul "Mosii de toamna", lumea a dat navala la branzeturi, carnareturi sau oale si ulcele cum numai taranul roman stie sa faca. In schimb, a gasit mai din belsug vin si bere la dozator, dovlecei de Halloween si gratar orasenesc cu paine feliata americaneste. Din toata amestecatura de traditie si comercial, condimentate taraneste au fost doar preturile.
Inca de la intrarea in curtea Muzeului Taranului Roman, la targul mosilor de toamna, un sentiment ca ai gresit adresa lovea fara drept de apel. Prima priveliste oferita turistilor straini veniti sa afle un iz romanesc de atmosfera sateasca, dar si bucurestenilor imbiati de muzeu la "produse traditionale ale taranului roman, de la ceramica si branza de burduf la must si gratare cu pastrama de oaie de la Plescoi" era un bar. Nu vreo carciuma taraneasca, ci o terasa care, cu dozatorul ei lucios de bere si toata floarea cea vestita a whisky-urilor si lichiorurilor de pe fata pamantului, ar fi facut fata cu brio unui local de fite de prin Herastrau.
Coada ceausista la carne ecologica
Mosii de toamna, o sarbatoare pastorala legata de iernatul si imperecheatul oilor si caprelor, au tinut carnea si branza la loc de cinste. Tot felul de muschi impanati sau umpluti, carnati si pastramuri taranesti erau vandute de o singura firma, din Campulung Moldovenesc, sub titlul de "carne ecologica" si la preturi de peste 30 de lei kilogramul. "Sunt carne 100%, de-aia sunt asa scumpe", ni se explica la coada de dimensiuni ceausiste care se formase la taraba cu carnareturi. In ciuda preturilor, la coada se asezau mai ales persoane de genul celor care se tocmesc prin supermarketuri la pret. Inevitabil, vechile reflexe au inviat. "Domnu’, da’ nu stati si dumneavoastra la coada? Uite-l, se baga sa guste si dup-aia se lipeste acolo", se rastea un batranel la un alt domn care gasise calea scurta spre succes. Instantaneu, alti doi si-au asumat rolurile de bodyguarzi, pazind fruntea cozii, ca sa nu se mai bage nimeni in fata. "Hai, dom’le, ca astia nici macar nu-s imbracati in haine populare", s-a prins o venerabila doamna de discrepanta dintre reclama la traditie si atmosfera de alimentara de la fata locului. "Din pacate, totul s-a transformat intr-o afacere si intr-un comert. Cati dintre cei pe care ii vedeti ca vand pe aici sunt tarani?", parea dezamagita o doamna care se lasase fermecata de "carnea ecologica" din partile Bucovinei.
Alaturari contra naturii satesti
La tarabele cu branzeturi, cateva taranci isi vindeau marfa, din burduf sau din putine de brad, tot la preturi gandite parca in euro: 33 de lei kilogramul. Alaturi, un tanar imbracat la patru ace vindea vinuri imbuteliate pe care le gasesti in rafturile oricarui magazin. "Hai, ia, ca nu te vede nimeni!", il imbia o taranca, cu o feliuta de branza in varful cutitului, pe elegantul comerciant de vin industrializat. "Lasati, ca nu mi-e foame!", o refuza acesta, superior.
Desi multe produse erau traditionale, mereu senzatia de "taranesc" era spulberata instantaneu. Vinul era fiert, dar curgea din dozator, in paharele de plastic, la 3 lei portia. Gratarul fumega vartos, incovoiat cu pastramuri si carnati de Plescoi, dar era preparat de baieti cu aspect de chelneri si asezonat cu paine feliata, "french toast", ambalata in pungi frumos colorate. Printre vasele de lut lucrate de mana prin zona Baia Mare, care costau multe sute de mii de lei vechi, "pentru ca sunt lucrate de mana", ceva specific taranesc ii atragea ca vata de zahar pe copiii vizitatorilor: dovleceii de Halloween, incarcati de traditie, dar a satului… american.
De la piata Obor la brandul traditiei
"Nici daca mergi la origini nu mai ai certitudinea ca iei ceva autentic. Taranii se adapteaza pietei, ce sa faca si ei? Ce am vazut azi aici n-are nici un haz, zici ca am venit la piata Obor. astia au luat de la tarani si au venit sa vanda aici ca la piata", nu se lasa pacalit Constantin Grosu. Dezamagiti si ei, Razvan si Ana Maria Constantinescu nu iertau. "Tipic romanesc, da! Totul e umflat ca pret, pentru ca, venind aici, oamenii au o certitudine ca sunt produse traditionale si scot mai usor un ban in plus din buzunar. Ne asteptam la mult mai mult, dar ce-i aici e al dracului de putin!", cautau cei doi, dar nu gaseau abundenta bucatariei romanesti promisa de organizatori.
Poate singura pereche de tarani autentici de la targ au fost Valerian si Viorica Chisciuc, din zona Sucevei. Impachetate europeneste, cu etichete si capace sigilate, dar facute la ei acasa, siropurile lor de brad si de afine, dulceata de merisoare acre, zacusca si salata de ciuperci s-au vandut rapid. si nu puteai sa nu crezi ca ai aflat cine stie ce secret al taranilor din Moldova cand, infofolita intr-o bundita din piei de miel si blanuri de jder, Viorica Chisciuc iti dezvaluia conspirativ taina siropului de brad: "Pune-l in vin, in rachiu sau in bere si ai sa ma pomenesti!"
