Ar fi cu adevarat tragic daca liberalismul roman s-ar dovedi irevocabil compromis de comportamentul grotesc al lui Calin Popescu Tariceanu si al acolitilor acestuia, care au tratat tara ca pe o mosie si au adus prejudicii extrem de grave imaginii Romaniei. In tabara opusa, PD dispune de unii membri de valoare, dar si de indivizi ce par mai curand potriviti a ingrosa randurile vreunei forme noi, regrupate, a oligarhiei, obisnuita, oricum, a se "remania" din cand in cand.
Actualmente, cetatenii au nevoie de mai multe oferte solide din partea dreptei politice, nu doar de una, relativ difuza. Ca atare, initiativa PLD vizand depunerea unei motiuni de cenzura impotriva Guvernului este una salutara. Suflul liberal a parasit de mult cadavrul penelist, intrat in evidenta putrefactie si ramas neinhumat doar pentru a servi drept piedica in calea normalitatii politice. Theodor Stolojan, Valeriu Stoica si George Flutur sunt experti in domeniile economiei, dreptului si agriculturii, care de-a lungul anilor macar au tratat problema reformarii domeniilor in cauza cu atentia cuvenita, prioritara. O alta personalitate inca populara este Mona Musca. Domnia sa a dat dovada de o decenta singulara, neemulata de nici unul din actualii membri ai Guvernului: s-a retras din viata publica din cauza unui pacat care pare, acum, din multiple puncte de vedere, trivial comparativ cu abuzul de putere devenit rutina zilnica pentru cei care au exclus-o, demonstrativ, din PNL.
Perspectivele PLD sunt incerte. Formatiunea nu dispune de un grup parlamentar, cu toate ca are peste 20 de parlamentari. De asemenea, este practic nereprezentata in consiliile locale, dat fiind ca migrantii politici isi pierd automat fotoliile. Se mai poate presupune ca unii parlamentari penelisti tentati a trece in noua formatiune liberala vor fi ramas alaturi de Tariceanu de teama repercusiunilor – fie impotriva lor, fie impotriva circumscriptiilor din care provin. Liderul PNL monitorizeaza riguros bugetele locale, insistand, nu o data, raspicat asupra faptului ca doar circumscriptiile de o loialitate nestramutata se pot astepta la recompense pe masura.
Calatorind, acum o luna, prin Romania, am fost surprins sa constat ca, de fapt, PLD se descurca binisor in varii regiuni ale tarii. La Valcea, formatiunea dispune de o organizatie de baza notabila, compusa din oameni tineri, educati si activi – constienti ca optiunea identificarii cu un partid mic, recent infiintat, poate constitui un impediment in cariera lor personala, dar determinati a trece peste acest aspect pentru o cauza considerata meritorie. In Valea Jiului, organizatia PLD se prezinta la fel de viguroasa, bucurandu-se de aprecierea sindicatelor din regiune.
In plan national, soarta formatiunii depinde, desigur, in buna masura de Traian Basescu. Va considera presedintele necesara infiintarea unei ample platforme reformiste, extinsa dincolo de PD, in cadrul careia fortele liberale sa aiba un cuvant serios de spus? Fara o asemenea viziune, s-ar putea trezi, pana la urma, in postura de victima a unui mega-PD. Daca democratii obtin scontatele 40% la alegerile generale din 2008, printre noii alesi se vor afla indubitabil destule iude de genul Radu Tarlea si Liviu Nistoran – ultimii remarcandu-se in politica strict prin votul impotriva motiunii de cenzura inaintate de PSD. In plus, directia ideologica a PD se prezinta obscura – aprecierea fiind inca mansueta, dat fiind ca destule organizatii din tara sunt conduse de spirite necum reformiste. Ramane de sperat ca Basescu sa fi constientizat rolul central care ar trebui sa ii revina PLD – in conditiile in care planurile sale de viitor mai includ dezideratul continuarii reformelor.
S-ar impune, prin urmare, un acord (pre)electoral care sa ofere liberal-democratilor certitudinea rolului si ponderii lor – certamente altele decat cele atribuite unui simplu satelit al PD. Cat priveste intentiile PLD, a cam sosit vremea pentru enuntarea unui program concret – fara acest pas, toate sperantele legate de potentiala sustinere primita din partea unor segmente-cheie ale electoratului, cum ar fi tinerii cu o buna pregatire profesionala, sunt de prisos. PLD are, de-acum, sansa sa devina, de exemplu, primul partid care avanseaza o politica locativa. O asemenea oferta, sub conditia coerentei ei, ar avea un impact garantat in randurile electoratului, tanar si varstnic, tinand cont de chiriile exorbitante cerute pe piata pentru o garsoniera mizerabila dintr-un bloc ceausist.
Din punctul de vedere al analistului, acest tulbure an politic mi-a adus o serie de incertitudini si nelamuriri. Am insa sentimentul ca PLD trebuie sa supravietuiasca daca nu dorim sa ingropam, cu totii, speranta unei Romanii reformate din temelii.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
