Cu cat se apropie mai mult Summitul NATO din primavara anului viitor de la Bucuresti, cu atat se inmultesc vizitele oficialilor straini care pregatesc ce-a de-a 20-a reuniune a Aliantei Nord Atlantice. Recent, ne-a vizitat tara ambasadorul Marii Britanii la NATO, Stewart Eldon.
» stim ca vizita dumneavoastra are si o dimensiune bilaterala. Vorbiti-ne despre relatiile romano-britanice la nivel de NATO, pentru ca, sincer sa fiu, nu stim mare lucru despre ele.
— Da, asta este una din dificultatile pe care le presupune munca in cadrul NATO, pentru ca, prin natura politicii de securitate a Organizatiei, detaliile negocierilor nu apar prea des la suprafata. Pot sa va spun ca avem o relatie foarte buna si apropiata la nivelul celor doua delegatii de la Bruxelles. La asta ajuta si faptul ca Sorin Ducaru, excelentul dumneavoastra ambasador la NATO, imi este un prieten foarte apropiat. Am lucrat impreuna la New York, cand el era reprezentantul permanent al Romaniei la ONU, iar eu eram adjunct al reprezentantului britanic. Ne cunoastem asadar bine, iar relatia bilaterala este foarte, foarte buna. Punctele noastre de vedere sunt convergente, in general, in multe din problemele NATO. Apreciem foarte mult contributia Romaniei la operatiunile NATO. Aveti cred 800 de militari in estul Afganistanului, iar Romania este pregatita sa isi aduca o contributie foarte buna si semnificativa pentru atingerea obiectivelor Aliantei.
Prin urmare, relatiile bilaterale sunt foarte apropiate si ma bucur sa fiu in Bucuresti acum deoarece pentru mine asta demonstraza capacitatea tarilor noastre de a lucra impreuna pe masura ce ne apropiem de summitul de la Bucuresti. Acum, cand mai avem numai sase luni, incepem sa trasam cursul pe care il va lua summitul. Incepand de acum pana in martie, vom avea o serie de intalniri serioase la nivel de ministri. Ministrii Apararii se vor intalni in Olanda la sfarsitul lunii, iar ministrii de Externe la Bruxelles, in decembrie si, din nou, ministrii Apararii la Vilnius, in februarie si banuiesc ca o a doua reuniune a ministrilor de Externe va avea loc in martie, pentru a discuta o serie de probleme legate de o potentiala extindere a NATO.
Va fi, asadar, deosebit de important pentru Sorin si pentru mine si pentru delegatiile celor doua tari si pentru cele doua capitale sa folosim aceste reuniuni pentru a ne asigura ca vom obtine progrese la Bucuresti.
» Inteleg ca inca se negociaza agenda summitului. Au inceput discutiile si asupra declaratiei finale?
— Discutiile asupra declaratiei finale nu au inceput inca. Asta va fi treaba adjunctilor si apoi a ambasadorilor de la Bruxelles pentru inceputul anului viitor. Redactarea ei necesita foarte multa munca si ar fi nedrept sa-i supunem unui asemenea efort prea devreme. Partea cea mai dificila va avea loc insa intre inceputul lunii martie si pana aprilie. Deocamdata, analizam o gama mai larga de probleme. Cred ca exista deja un acord ca unul dintre rezultatele importante ale summitului va fi sa infatisam NATO drept un furnizor cu adevarat eficient de securitate in secolul 21. Deja NATO face acest lucru in operatiunile din Afganistan si Kosovo, precum si in operatiunea Active Endeavour in Mediterana, care este singura operatiune ce se desfasoara sub prevederile articolului 5, privind securitatea colectiva, al Tratatului de la Washington si consta in patrule navale pentru protectia vaselor civile si militare de atacuri teroriste.
In legatura cu operatiunile din Afganistan si Kosovo, am fost eu insumi in Afganistan saptamana trecuta si am vazut cu ochii mei contributia imensa pe care militarii nostri o aduc impreuna, atat in Helmand, cat si in estul tarii in conditii foarte dificile. Este un lucru pe care il admir enorm.
In plus fata de operatiuni, Alianta insasi se transforma. Acesta este al doilea stagiu pe care il fac la NATO. In precedentul mandat pe care l-am avut la Bruxelles la mijlocul anilor ’90, eram inca o Alianta cu 16 membri. Pe atunci, ne pregateam de prima extindere, iar capacitatile militare erau inca gandite pentru respingerea unui atac sovietic cu tancuri peste campiile est-germane. NATO era o structura mare si statica conceputa pentru a face fata cerintelor razboiului rece. Acum, este foarte diferita. Daca m-ati fi intrebat acum zece ani daca NATO ar fi sustinut o forta formata din 37.000 de oameni la opt ore si jumatate de zbor distanta fata de Bruxelles, tocmai in Afganistan, v-as fi privit ca pe o persoana cu comportament straniu. Dar acum NATO face acest lucru si o face foarte bine. Este o indicatie pentru cat de departe a mers NATO pentru a furniza securitate si a apara interesele Occidentului in parti ale lumii unde nu ne-am gandit ca vom ajunge. Pentru asta a fost nevoie de foarte multa munca pentru schimba structura militara a Aliantei pentru a o face mai "desfasurabila", adaptabila si mai "expeditionara". Cu toate acestea, mai sunt foarte multe de facut si cred ca aceasta va fi una din chestiunile extrem de importante ce vor fi discutate la Bucuresti.
» In ceea ce priveste independenta Kosovo, Romania a avut o pozitie diferita fata de alti aliati, o pozitie mai apropiata de cea a Rusiei decat de cea a Marii Britanii sau Statelor Unite…
— N-as merge pana acolo incat sa descriu pozitia Romaniei in problema Kosovo drept una "de tip rusesc". Cred ca ar fi cam nedrept. Lasati-ma acum sa va spun cum a ajuns Regatul Unit la actuala pozitie. Dupa cum stiti, suntem angajati intr-un proces de negocieri care se va incheia pe 10 decembrie. Vom vedea atunci daca cele doua parti au reusit sa se inteleaga intre ele asupra imbunatatirii planului Ahtisaari. Daca vor reusi, va fi grozav, pentru ca orice solutie convenita de ambele parti este o solutie buna. Realitatea este insa ca comunitatea internationala nu poate ramane angajata in Kosovo pe vecie. Nu avem resursele sa facem asta. Prin urmare, trebuie sa incercam sa rezolvam la un moment dat aceasta situatie dificila intr-un fel sau altul. Domnul Ahtisaari a elaborat un plan despre care crede ca este cea mai buna solutie ce se poate obtine in actualele circumstante si sunt perfect de acord cu punctul sau de vedere.
» Doi membri ai Guvernului de la Bucuresti au cerut deja retragerea trupelor noastre din Afganistan si Irak. La anul, in Romania vor avea loc alegeri, si multi politicieni ar putea fi tentati sa joace aceasta carte pentru a obtine castiguri electorale.
— In discutiile pe care le-am purtat la Bucuresti, n-am auzit nici un ecou sau vreo sugestie despre o retragere a Romaniei din Afganistan. Dimpotriva, am gasit aici un angajament foarte ferm pentru operatiunile din Afganistan si cred ca este foarte important sa se inteleaga de ce suntem in Afganistan, pentru ca sunt motive foarte bune. Daca va uitati ce s-a intamplat dupa 11 septembrie 2001, veti intelege. Pentru mine este, probabil, o chestiune personala, dar ma aflam la New York pe 9/11. Am vazut ceea ce s-a intamplat acolo si am vazut ceea ce a insemnat. Nu a existat nici o indoiala ca Afganistanul era un spatiu liber pentru Al Qaeda si pentru terorismul international. Era o situatie pe care nimeni nu ar fi putut sa o tolereze in interesul lumii democratice si, de fapt, al intregii lumi. NATO si-a asumat misiunea de a oferi sprijin Guvernului din Afganistan pentru a atinge un obiectiv comun: ca acel spatiu liber pentru terorism nu va mai exista. Acesta este unul din motivele cele mai importante pentru care ne aflam in Afganistan. Al doilea motiv este ca dorim sa oferim poporului afgan o viata decenta de care are nevoie. O parte a solutiei este incercarea de a eradica blestemul narcoticelor. Este un lucru foarte trist ca, potrivit ultimelor statistici ale ONU, provincia afgana Helmand este al doilea producator mondial de opiu si heroina. Intre 80 si 90% din heroina care ajunge pe strazile britanice provine din Afganistan. Este o problema extrem de grava si este o problema comuna. Acesta este un alt motiv pentru care comunitatea internationala trebuie sa se implice in Afganistan. Este adevarat, aceasta nu este in primul rand problema NATO. NATO ofera cat sprijin poate guvernului afgan, dar este problema guvernului afgan sa faca ceva in legatura cu productia de narcotice. Cred, de aceea, ca nu poate exista o dezbatere in privinta motivelor pentru care ne aflam in Afganistan, iar Guvernul Marii Britanii este pe deplin angajat in aceasta operatiune. Bineinteles, nu numai NATO actioneaza in Afganistan. Toate institutiile internationale sunt implicate: Uniunea Europeana in materie de ajutoare pentru dezvoltare si peace-training, ONU, Banca Mondiala. Este o chestiune asupra careia trebuie sa lucram impreuna. NATO a lansat ceea ce numeste "o abordare cuprinzatoare", care inseamna sa aducem impreuna toate eforturile comunitatii internationale in Afganistan, pentru a sustine un obiectiv comun, si cred ca la Bucuresti vom cauta sa concretizam aceasta abordare care va permite NATO sa lucreze mai bine cu UE, cu ONU si cu alti actori, inclusiv cu ONG-uri. Cred ca si aceasta abordare va juca un rol important la summitul de la Bucuresti.
» In ultimul timp, Rusia a manifestat o atitudine mai agresiva fata de Occident. S-a declarat impotriva extinderii NATO cu Ucraina si cu Georgia, a declarat un moratoriu asupra Tratatului privind Fortele Conventionale in Europa (CFE), refuza sa se retraga din Moldova si Georgia, s-a declarat ferm impotriva scutului antiracheta. Se va discuta la Bucuresti o modalitate de a raspunde acestei atitudini noi?
— Cred ca cel mai important lucru este ca NATO are interesul sa aiba o relatie buna cu Rusia, iar Rusia are interesul sa aiba o relatie buna cu NATO. Exista si un mecanism care ne ajuta sa obtinem acest lucru, sub forma Consiliului NATO-Rusia. Acest Consiliu este unic in termenii NATO. De obicei, cand vorbim despre NATO, vorbim despre "cei 26" de aliati. In Consiliul NATO-Rusia, vorbim despre "cei 27", o indicatie ca in acest organism Rusia are drepturi egale cu ceilalti membri NATO. Chiar si in aceste vremuri dificile, Consiliul NATO-Rusia isi demonstreaza valoarea de forum de dialog, un forum in care analizam lucrurile care ne despart, dar si pe cele care ne apropie.
Acum, in privinta scutului antiracheta, Marea Britanie sprijina initiativa americana de a instala elemente ale scutului in Cehia si Polonia si deja contribuim noi insine la sistem. Facem parte integranta, asadar, din sistemul antiracheta, pentru ca noi credem ca exista o amenintare reala din partea unor state care vor sa dezvolte rachete balistice si ar dori sa atace alte tari. Acest lucru se aplica atat Rusiei, cat si aliatilor din NATO. Sistemul american ne ofera tocmai acest scut care ne fereste de un potential atac.
» Ce facem in privinta flancului sudic, pe care scutul american nu il acopera.
— Exista, pe de alta parte, o problema in ceea ce priveste capacitatea scutului antiracheta de a acoperi toate tarile aliate, de care NATO este foarte constienta. Alianta este complet dedicata principiului indivizibilitatii apararii, acest lucru este foarte clar. In acest moment se lucreaza la Bruxelles asupra detaliilor si asupra evaluarii amenintarilor. Aceasta nu este o sarcina simpla, pentru ca trebuie luati in considerare foarte multi factori: probabilitatea unui atac, distanta de la care crezi ca poate veni un asemenea atac. In baza principiului indivizibilitatii, ma astept ca, dupa summitul de la Bucuresti, Alianta sa continue sa lucreze la modul in care ea poate contribui la apararea impotriva rachetelor cu raza scurta si medie de actiune. Vorbim despre o regiune complicata si va trebui sa avem mai intai un acord asupra modului in care Alianta ar trebui sa raspunda si cred va mai trece ceva timp pentru a rezolva toate problemele. Cred insa ca putem presupune ca unul dintre rezultatele summitului de la Bucuresti va fi continuarea muncii la problema scutului antiracheta.
» Ne putem astepta la vreun progres in ceea ce priveste retragerea Rusiei din Moldova si Georgia?
— NATO discuta cu Rusia o serie mare de teme. Moldova si Georgia si retragerea trupelor rusesti fac parte, evident, din pachetul de probleme legate de CSI si de Tratatul CFE. Rusia si-a luat un angajament la Istanbul si NATO asteapta ca Rusia sa isi respecte acest angajament.
» Ne putem astepta la o extindere a NATO la Bucuresti?
— Extinderea va fi, intr-un fel sau altul, o tema majora a summitului. Dupa cum stiti, avem cele trei tari MAP (tari pentru care exista un Plan de Actiune pentru Aderare), Croatia, Macedonia si Albania, iar acum toate trei trec prin fazele finale ale Planului. Cand acest lucru se va incheia, in ianuarie, aliatii vor incepe sa se gandeasca asupra deciziei pe care trebuie sa o ia, dar perspectiva generala este ca exista sanse foarte bune sa vedem toate trei tarile in NATO.
» Dupa cum stiti, Romania insista asupra dezvoltarii unei politici NATO la Marea Neagra. Putem presupune ca la Bucuresti se vor face progrese in aest sens?
— Intreaga chestiune a Marii Negre merge mai departe de NATO. Aderarea Romaniei si Bulgariei la NATO si UE confera deja o "dimensiune Marea Neagra" ambelor organizatii.
DiplomaTie
Stewart Eldon, reprezentantul permanent al Marii Britanii la NATO, a absolvit Facultatea de stiinte Electrice a Universitatii Cambridge. Cariera diplomatica si-a inceput-o la Misiunea Regatului Unit de la ONU, dupa care si-a petrecut patru ani la Ambasada Marii Britanii de la Bonn.
Dupa ce s-a ocupat de afaceri irlandeze in cadrul Foreign and Commonwealth Office, Stewart Eldon s-a intors la ONU, unde s-a ocupat de afaceri africane si asiatice. In perioada 1990-1991, a fost adjunct al sefului pe probleme de management de criza pentru primul razboi din Golf. Pentru munca sa, a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic.
La mijlocul anilor ’90, Stewart Eldon a lucrat in cadrul delegatiei britanice la NATO, unde s-a ocupat de apararea europeana si de extinderea Aliantei. In septembrie 1998 a fost numit adjunct al reprezentantului permanent al Marii Britanii la ONU, iar in 1999 a fost decorat cu Ordinul Saint Michael and Saint George. Stewart Eldon a devenit ambasadorul Marii Britanii la NATO in august 2006, dupa trei ani petrecuti ca ambasador in Irlanda.
