Premiul Nobel pentru Medicina de anul acesta a adus in prim-plan, in afara de realizari stiintifice deosebite, o biografie remarcabila a unui supravietuitor.
Povestea unuia dintre cei trei laureati ai Nobelului pentru Medicina, americanul de origine italiana Mario Capecchi, nascut la Verona in 1937, ar putea fi scrisa intr-un roman demn de Premiul Nobel pentru Literatura sau ar putea deveni un scenariu de Oscar. In timp ce studiile sale traseaza liniile definitorii ale stiintei secolului 21, biografia sa si a stramosilor sai reflecta istoria agitata a secolului 20.
Bunicul lui Mario Capecchi, un arheolog german, a fost impuscat din greseala de camarazii proprii, in primul razboi mondial. Tatal, un aviator italian, a fost ucis in al doilea razboi mondial, iar mama lui, Lucy Ramberg, americanca, a fost trimisa de nazisti in lagarul de la Dachau, din cauza legaturilor sale cu un grup de artisti antifascisti, care isi spuneau "Boemii". Cand a fost ridicata de Gestapo, in 1941, fiul pe care il avea din povestea de dragoste cu aviatorul Luciano Capecchi (cu care nu s-a casatorit) abia implinise patru ani. La inceput, micutul Mario a fost ingrijit de o familie de prieteni de-ai mamei, dar dupa un an el a ramas in voia sortii.
Timp de trei ani, Mario a trait pe strazi, fie singur, fie alaturandu-se pentru scurte perioade de timp unor bande de copii. A supravietuit cersind, chiar furand uneori, "in cea mai mare parte a timpului flamand", dupa cum isi aminteste. Din cand in cand, a mai gasit adapost si in orfelinate, ajungand in final intr-un spital din Reggio Emilia, intr-un salon cu copii abandonati, unde primea o cana de cafea si o bucata de paine in fiecare zi. Subnutrit si chinuit de febra, nu avea putere sa plece mai departe. Printr-un miracol, mama lui a supravietuit detentiei la Dachau si, imediat dupa ce lagarul a fost eliberat de aliati, in 1945, a plecat sa isi caute copilul, pe care l-a gasit dupa un an, chiar in ziua in care acesta implinea noua ani.
Mario Capecchi pastreaza si astazi, la 70 de ani, palaria cu pene a costumului tirolez pe care mama sa i l-a cumparat in ziua in care s-au regasit. Impreuna, au plecat la Neapole, de unde s-au imbarcat spre America. Ajunsi in SUA, s-au stabilit la un unchi din partea mamei, care traia intr-o comunitate inspirata de stilul de viata al quaker-ilor (metodisti austeri), langa Philadelphia. Aici, Mario a inceput imediat sa mearga la scoala, avand rezultate foarte bune, desi nu mai petrecuse nici o zi intr-o institutie de invatamant si cu toate ca nu stia deloc engleza.
Interesul pentru stiinta i-a fost trezit de unchiul sau, fizician la Universitatea Princeton, care a ajutat la producerea primului microscop cu electroni.
Mario Capecchi si-a inceput studiile superioare la Antioch College din Ohio, de unde s-a transferat la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde a studiat matematica si fizica. Desi nu facuse nici un curs de biologie, a vrut sa studieze genetica si a reusit sa il convinga pe profesorul James Watson de la Universitatea Harvard (unul dintre pionierii descifrarii structurii AND-ului) sa il ia sub aripa sa. In 1967, a obtinut doctoratul in biofizica la Universitatea Harvard, unde si-a inceput cariera universitara.
SUCCES
» Perseverenta
Mario Capecchi a fost atras de genetica, in special de posibilitatile de controlare a mutatiilor genetice, cu mult inainte ca acestui domeniu sa i se intuiasca potentialul. In 1980, cand a depus prima aplicatie pentru a cere finantare din partea Institutului National de Sanatate din SUA (NIH, principala agentie guvernamentala de cercetare in domeniu), ideile sale s-au dovedit prea vizionare si au fost respinse, cu recomandarea de a fi chiar abandonate.
Capecchi si-a continuat totusi cercetarile si, patru ani mai tarziu, a definitivat o tehnica de determinare a mutatiilor genetice, denumita recombinare omologa. Pe baza noilor rezultate, a solicitat din nou finantare de la NIH. De data aceasta, cererea i-a fost aprobata, cu raspunsul: "Suntem fericiti ca nu ati urmat sfatul nostru".