Sambata seara pe Stadionul National de Rugby de la Arcul de Triumf peste 10.000 de fani ai rockului alternativ au descoperit combinatia ametitoare de forta si emotie dintr-un concert live Muse.
Show-ul Muse a fost exact cum cum se asteptau cei care au mai urmarit secvente live ale trupei, difuzate adesea pe MTV: exploziv, pasional, puternic. De altfel, trupa este renumita pentru energia si impactul performantelor sale live, care i-au adus mai multe premii Best Live Act. Cei trei membri ai trupei britanice, Matthew Bellamy (voce, chitara, clape), Chris Wolstenholme (bass, clape, voce) si Dominic Howard (baterie, percutie), produc in concert muzica aproape de calitatea inregistrarilor din studio, lucru rar pentru o trupa rock. Calitatile vocale deosebite ale lui Matthew Bellamy ies imediat in evidenta in concert, el reusind sa reproduca impecabil sonoritatile melodice prelungi, lamentative, specifice soundului trupei, in prelungirea muzicii celor de la Radiohead, si in acelasi timp sa cante la chitara sau pian si sa aiba miscare de scena. Tonalitatea inalta si incarcatura exploziva a muzicii au fost amplificate live de cascade de lumini si culori, revarsandu-se hipnotic asupra spectatorilor din trei ecrane cu leduri amplasate pe scena, plus trei coloane de neoane multicolore, doua ecrane laterale cu imagini de pe scena si nenumarate reflectoare. Vizualurile showului au inclus versuri, imagini live, animatii cu roboti si efecte grafice deosebite, precum si coloane de fum si baloane uriase din care au curs confetti.
Imbracat sobru intr-un sacou negru cu dungi albe si o bluza alba cu cranii negre, solistul a salutat publicul si a multumit pe romaneste. Muse a cantat mai multe piese de pe ultimul album al trupei, "Black Holes and Revelations", printre care "Map of the Problematique" sau "Supermassive Black Hole", dar si hitul "Starlight", una dintre cele mai cunoscute melodii, la care spectatorii au cantat versurile, au aplaudat in ritmul muzicii, au sarit si au tipat. La melodia "Soldier‘s Poem" solistul i-a rugat pe spectatori sa-si aprinda brichetele si telefoanele mobile. La unele piese, Bellamy a abandonat chitara pentru un pian aflat pe scena, iar la "Feeling Good" de pe albumul "Origin of Symmetry", o alta melodie la care majoritatea spectatorilor stiau pe dinafara versurile si le cantau, s-a folosit si de o portavoce. Dupa ce si-a luat la revedere de la public, acesta a fluierat si a tipat si a tropait in continuare in tribunele stadionului pana cand trupa a revenit pe scena pentru un bis de trei piese. Concertul s-a incheiat la ora 22.40, dupa o ora si patruzeci de minute de muzica, cu piesa "Stockholm Syndrome", unul dintre hiturile trupei. In final trupa a introdus si ceva improvizatie si interpretare live a pieselor, in special in finalurile haotice ale pieselor, prelungite in efecte de distors din chitara, tipice pentru trupele de alternativ post-Nirvana.
Daca a lipsit ceva din concertul Muse, a fost tocmai nota de neprevazut pentru publicul fidel al trupei, care cunoaste albumele pe dinafara si a urmarit mai multe concerte la tv sau pe YouTube. Tocmai pentru ca suna aproape identic cu variantele de album, destul de monotone si ele, cantecele live te obliga sa cauti elementul de noutate in showul de lumini si vizualurile de pe ecrane. Performantele din concert ale trupei vin sa intareasca perceptia muzicii celor de la Muse ca fiind de calitate, dar mai comerciala decat a predecesorilor sai alternativi, cum ar fi Nirvana, Radiohead sau chiar Suede. Impecabil de corecti live, dar fara prea multa spontaneitate sau personalitate, Muse sunt mai degraba o formatie de muzicieni profesionisti decat de muzicieni geniali precum Kurt Cobain sau Jim Morrison.
O prezenta surprinzatoare a avut insa in deschiderea concertulului Brett Anderson, solistul trupei Suede, care in anii ‘90 a contribuit la conturarea unei directii mai interiorizate si mai artistice in britpop. Spectatorii nu au parut prea familiarizati nici cu melodiile de pe noul album solo al lui Brett Anderson, nici cu vechile hituri ale Suede, din care acesta a cantat Saturday Night, Filmstar, Beautifull Ones si alte cateva piese de pe primele albume. Pentru cei mai tineri, muzica si prezenta scenica a lui Anderson, in traditia androgina si teatrala a unor Bowie si Morrissey, a constituit o surpriza placuta, iar pentru generatia anilor ‘90 un prilej de reamintire melancolica. Dupa cum remarca cu regret un spectator, poate ca ar fi fost mai potrivit ca mai tinerii Muse sa cante in deschidere, daca Suede ar mai exista si s-ar bucura de recunoasterea pe care o merita.
» Trupa este renumita pentru energia si impactul performantelor sale live, care i-au adus mai multe premii Best Live Act.
