Desi la sfarsitul lunii iunie 2007 in evidenta Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului figurau 82.464 de copii cu parintii plecati la munca in strainatate, studiul releva o cifra estimativa de aproximativ 170.000 de copii. Dintre acestia, mai afectati sunt cei care au ambii parinti in strainatate, in special absenta mamei fiind cel mai greu resimtita. Datele arata ca, la nivel national, in cazul copiilor cu varsta cuprinsa intre 12 si 14 ani, 34% (12.000 de copii), traiesc de doi ani fara ambii parinti si 54% (19.000 de copii) se afla in aceasta situatie de un an.
Studiul semnaleaza ca printre efectele psihologice negative asupra copiilor cu ambii parinti la munca in strainatate sau doar cu mamele plecate se afla depresia si anxietatea, 36% dintre acesti copii declarand ca se simt singuri si 25% spunand ca sunt nefericiti.
Studiul a relevat si faptul ca in anumite situatii scoala preia unele atributii ale serviciilor de asistenta sociala si protectie a copilului, de exemplu intocmirea dosarului pentru alocatiile de stat. Colaborarea scolii cu DGASPDC este slaba (1 din 5 directori au o astfel de legatura), iar numarul de asistenti sociali care sa faca anchete sociale este insuficient. De asemenea, numarul psihologilor din scoli este nesatisfacator). Acesti specialisti, care i-ar putea consilia pe copiii care se simt parasiti, functioneaza doar in 38% din scolile generale din Romania.
Concluzia studiului este ca acesti copii se afla intr-o situatie de risc, in plan psihic si comportamental se recomanda elaborarea de politici publice coerente pentru identificarea si monitorizarea lor si a problemelor cu care se confrunta. De asemenea, se recomanda rezolvarea crizei psihologilor din scoli si elaborarea unui set de servicii sociale care sa tina cont de rolul scolii in societate.
