Presedintele francez Sarkozy i-a suparat pe multi in Uniunea Europeana cand, mai zilele trecute, a criticat articulat politica Bancii Centrale Europene (BCE) in recenta conjunctura creata pe plan international si in zona euro de criza segmentului imobiliar al pietei financiare din SUA. A suparat, dar, evident, n-a putut surprinde pe nimeni, deoarece criticile la adresa BCE, care gestioneaza euro, au constituit un laitmotiv al campaniei sale electorale. si dl Sarkozy n-a facut deloc un secret din dorinta de a aduce actiunile BCE sub controlul guvernelor din tarile participante la sistemul euro. Recentele critici au coagulat si mai tare impotriva presedintelui francez frontul comun din Uniunea Europeana care, in frunte cu oficialii BCE si cu cancelarul german, Angela Merkel, taxeaza demersurile dlui Sarkozy ca o inadmisibila incercare de intruziune a politicului in gestiunea, ce a devenit si trebuie sa ramana independenta, a unei banci centrale.
Lucrurile nu sunt insa tocmai simple si dl Sarkozy nu poate fi doar taxat ca nu prea intelege problemele economico-financiare, asa cum au acuzat unii dintre adversarii sai din Uniunea Europeana ca sa minimalizeze implicatiile. Dl Sarkozy este nemultumit de politica BCE de sprijinire a unui euro prea puternic, unii spun chiar supraevaluat, care constituie un mare dezavantaj concurential pentru marfurile europene in competitia mondiala.
Criticile dlui Sarkozy suna familiar pentru exportatorii romani, care stiu mai bine decat oricine, pe propria piele, ce inseamna ca moneda in care efectueaza cheltuielile (leul) sa creasca artificial, fara legatura cu conditiile de baza din economie, diminuandu-le incasarile si sufocandu-i.
De fapt, multe tari din zona euro impartasesc interpretarile presedintelui francez. Mai mult, insa, dl Sarkozy a fost in fond foarte precis in criticile la adresa politicii BCE in recentul context international de criza: "Mi se pare ciudat ca s-au facut (de catre BCE) infuzii de capital fara a scadea dobanzile. Asta nu ii avantajeaza decat pe speculanti, in timp ce pentru companii sarcinile se complica". si cu aceasta dl Sarkozy a pus punctul pe i: intr-o prea mare masura, de pe urma politicilor economice si financiare au ajuns sa beneficieze speculatorii financiari, si nu jucatorii din sectorul real al economiei!
Desigur, responsabilii BCE, ca si ai altor banci centrale, vor demonstra ca, in situatia data, lichiditatea in piata trebuia refacuta pentru a nu gripa sistemul, dar dobanzile n-ar fi putut fi reduse caci ar fi fost reinflamata inflatia. Episodul nu face decat sa readuca pe tapet dilemele, niciodata transate si transabile, din complexul inflatie-dobanzi-curs valutar-deficit bugetar-deficit extern-crestere economica.
Dar, de fapt, nu aceasta este problema. Dilemele au existat si vor exista in continuare. si, de la caz la caz, abordarile nu vor putea fi decat nuantate. Retetele standard pot esua mai lesne decat cele aplicate nuantat. Problema este insa ca politicile monetare si financiare ajuta nemeritat speculatiile. Libertatile imense acordate miscarilor de capitaluri (nu numai ca mijlocitoare de tranzactii comerciale sau de credit, ci si ca vanzari/cumparari de bani in sine) au deplasat grosul transferurilor monetare si financiare catre speculatii care sunt din ce in ce mai periculoase pentru sistemul insusi. Iar politicile monetare si financiare n-au gasit calea de a descuraja aceste speculatii, deja disproportionat prezente in angrenajul financiar actual, dar, indirect, vrand sau nevrand, le protejeaza si chiar incurajeaza. Aici dl Sarkozy are dreptate. si in acest domeniu n-a putut gasi la cancelarul german Angela Merkel – cu care, se spune, ca nu prea se agreeaza reciproc – decat ecou, amandoi declarandu-se pentru o mai mare transparenta pe pietele financiare si denuntand speculatiile care se fac la ora actuala in sistemul international.
Tarile de trei parale precum Romania – complet dezarmate in fata speculatiilor, fara piete financiare consistente si lichide, care sa poata absorbi efectele distrugatoare ale speculatiilor – nu pot fi decat interesate in demersurile pentru transparentizarea si disciplinarea miscarilor speculative de capitaluri, care prezinta riscuri grave pentru intregul sistem international. Sufocarea exporturilor si a unei parti din sectorul real al economiei tarii de catre un leu impins, luni si luni, intr-o supraevaluare artificiala de miscari de capitaluri speculative straine constituie poate cel mai pregnant argument pentru un asemenea interes.
