» Jose Pinera face parte din grupul de economisti numiti "Baietii din Chicago", care au reformat radical economia chiliana in timpul regimului lui Augusto Pinochet. A absolvit in 1970 Universitatea Catolica din Chile, care la acea vreme colabora intens cu Facultatea de Economie de la Universitatea din Chicago, sub conducerea celebrului economist Milton Friedman. In 1972 a obtinut masteratul, iar in 1974 doctoratul la Universitatea Harvard. In 1975 a revenit ca profesor la Universitatea Catolica din Chile. A publicat opt carti, dintre care "Fiecare muncitor, un proprietar -Batalia pentru reforma pensiilor" a fost tradusa in romana in 2000.
» Secretar pentru munca si protectie sociala intre 1978 si 1980, Pinera a fost arhitectul privatizarii sistemului de pensii si autorul Reformei Muncii care a flexibilizat aceasta piata, ducand la un grad maxim de angajare. Fondator al Centrului International al Pensiilor, Jose Pinera consiliaza guvernele din intreaga lume cu privire la sistemele de pensii private, fiind considerat expertul numarul unu mondial in acest domeniu.
» Cum priviti introducerea obligativitatii pensiilor private incepand de ieri, pe langa sistemul de pensii de stat din Romania?
– Crearea unui sistem de conturi personale private este un pas binevenit in directia corecta. Sarbatoresc faptul ca Romania merge in acea directie. Dar in acelasi timp trebuie sa spun ca aveti in continuare o mare problema, pentru ca sistemul de pensii de stat se indreapta spre faliment. Numarul angajatilor care platesc contributiile la stat s-a diminuat enorm in ultimii ani, in timp ce numarul pensionarilor a crescut. Ati ajuns in situatia in care aveti un salariat per pensionar. Este o proportie total nesustenabila pe viitor. De la doua milioane de pensionari la 4,6 si de la 8 milioane de persoane care contribuie la sistemul de pensii de stat la 4,6 milioane in doar 17 ani. Aici a fost vorba de niste decizii politice, nu doar de tendintele demografice. Iar asta este o problema majora pentru sistemul de pensii de stat care trebuie rezolvata avandu-se in vedere faptul ca acum incepeti cu sistemul de pensii private. Este un pas in directia buna, pe modelul chilian, desi inca vorbim de o contributie foarte mica, de 2%, fata de 10% cat avem in Chile. Va trebui sa creasca in viitor, sa ajunga pe la 8-10%, dar asta nu se poate face pana nu rezolvati problema pensiilor de stat.
» In prezent, contributiile sociale si de sanatate se ridica la aproximativ 40% din venit, iar prin noua lege a pensiilor contributiile au crescut si mai mult. Credeti ca e o politica inteligenta adoptata de actualul guvern?
– Indiferent care este partidul la guvernare, problemele vor fi aceleasi cu sistemul pensiilor de stat. Asta pentru ca sistemul pensiilor de stat depinde de decizii politice, ceea ce duce la o imensa manipulare a temerilor si anxietatilor populatiei si la un exces de promisiuni din partea politicienilor, ce nu pot fi indeplinite. Iar impozitele la care sunt supusi angajatii tineri sunt mari, ceea ce duce la somaj, emigrare, economie gri si evaziune fiscala. Nu exista insa o solutie in interiorul sistemului, pentru ca paradigma de la care se porneste e gresita. Totul a pornit cu Otto von Bismarck, in Prusia secolului 19, care le-a promis pensionarilor "nu va temeti, vom impozita angajatii". Dar pe-atunci impozitul era insignifiant, pentru ca numarul pensionarilor era foarte mic, varsta de pensionare fiind stabilita la 65 de ani, cand speranta de viata era de 45 de ani. Bismarck era un politician perfect – le promitea oamenilor ceva de care stia ca majoritatea nu vor apuca sa beneficieze. Dar, intre timp, sistemul inventat de Bismarck a ajuns o problema majora in tarile europene, unde numarul pensionarilor e tot mai mare si cel al populatiei active in descrestere. Ce am facut noi in Chile in anii ’80 n-a fost fizica nucleara, a fost bun-simt. Am hotarat sa schimbam aceasta paradigma. De ce sa luam de la angajati ca sa dam la pensionari? De ce sa nu economiseasca fiecare, asa cum economiseste pentru o bicicleta sau o casa, pentru pensia pe care o va avea cand va decide sa nu mai lucreze? Bismarck a subestimat demnitatea oamenilor, crezand ca poate sa-i trateze ca pe copii, ca-i poate cumpara cu acadele. Dar, o data ce ii dai angajatului posibilitatea sa decida singur cat sa economiseasca si unde si cand sa se pensioneze, ii dai de fapt libertatea. Sistemul de pensii private din Chile functioneaza foarte bine de 27 de ani incoace si a ajutat si economia chiliana sa-si dubleze cresterea. Din trei case construite in Chile, doua sunt construite de fondurile de pensii. Suntem o tara miniera, si in acest domeniu, mai ales in prospectarea si exploatarea de noi mine, tot fondurile de pensii contribuie cu sume importante. Fondurile de pensii private sunt mama cresterii economice chiliene.
» Experienta dvs. ca arhitect al sistemului de pensii private in Chile s-a facut pe timpul regimului lui Augusto Pinochet. E nevoie de o "mana de fier" pentru a introduce si sustine pana la capat asemenea reforme?
– Experienta mea a fost cu 30 de tari. Cu guverne, contexte si politici diferite. Barbati, femei, stangaci, dreptaci. N-are de-a face cu asta. Este puterea unei idei. Nu are de-a face cu cine conduce guvernul sau in ce fel. Iar dovada este ca am reusit acest lucru in 30 de tari, nu in una. Iar Romania va fi a 31-a tara care adera la acest club.
Controverse: Pinochet, intre crime si reforme
Generalul Augusto Pinochet a fost presedinte in Chile intre 1974 si 1990, dupa lovitura de stat din 1973 impotriva presedintelui socialist Salvador Allende. Ramane o figura controversata, pe de-o parte acuzat de genocid, frauda si evaziune fiscala, pe de alta parte fiind creditat pentru reformele curajoase de liberalizare a economiei si privatizari masive. In primii ani ai regimului militar, Pinochet a aprobat o serie de operatiuni militare in care au fost executate aproximativ 3000 de persoane, conform raportului Rettig din 1993. Alte zeci de mii au fost torturate si incarcerate fara proces. Spre sfarsitul anilor ’70, cum economia era in ruine, Pinochet a apelat insa la economisti formati de celebrul Milton Friedman, care au pus bazele uneia dintre cele mai libere economii de piata din lume. In 1982, Friedman vorbea de "miracolul din Chile, comparabil cu miracolul economic din Germania postbelica".
Model de privatizare totala
Sistemul implementat in 1980 de Jose Pinera in Chile este un sistem national privat de "conturi de economii pentru pensii" (CEP), care il inlocuieste complet pe cel de stat. Fiecare angajat are un CEP personal, la care contribuie cu 10% din salariul lunar. Economiile din timpul anilor de activitate determina in final nivelul pensiei. Nici angajatul, nici angajatorul nu platesc impozite de asigurari sociale statului. In schimb, pe toata perioada de activitate, 10% din salariu este depus automat de catre angajator in CEP-ul sau individual. Acesta este atasat de angajat, astfel incat nu este afectat in momentul in care angajatul isi schimba locul de munca. Procentul de 10% se aplica numai primelor 22.000 de dolari de venit anual. Pe masura ce salariile cresc, partea de "economii obligatorii" scade. Angajatul poate contribui cu inca 10% din salariu in fiecare luna, si acestea deductibile din venitul impozabil, ca "economii voluntare". De administrarea CEP-urilor angajatilor se ocupa "Administradoras de Fondos de Pensiones" (AFP). Aceste companii au ca obiect de activitate unic administrarea fondurilor de pensii si se supun reglementarilor legale instituite cu scopul de a garanta un portofoliu diversificat, cu risc scazut si cu scopul de a preveni frauda. AFP-urile sunt supervizate de o "Superintendenta AFP", un organism guvernamental, format insa din experti independenti, apolitici, care vegheaza ca AFP-urile sa respecte legea si sa nu investeasca hazardat, garantand economiile depuse de angajati.
Fiecare angajat are un carnet CEP si primeste din trei in trei luni un extras de cont care il informeaza cati bani a acumulat si ce performanta a avut fondul mutual. Contul este inregistrat pe numele angajatului, este proprietatea sa si se supune si clauzelor de mostenire in caz de deces. La ghiseele AFP-urilor exista terminale care ii permit angajatului sa isi calculeze valoarea viitoarei pensii, pe baza sumei din cont si a anului cand doreste sa iasa la pensie. Varsta legala de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 60 pentru femei. Dar varsta nu este obligatorie, angajatul poate decide oricand sa se pensioneze sau sa lucreze si peste aceasta varsta. In momentul cand iese la pensie, are doua posibilitati: fie cumpara o renta viagera de la o companie privata de asigurari de viata, fie isi lasa banii in CEP si face retrageri programate, in functie de asteptarile de viata ale pensionarului si ale celor pe care ii intretine.