De trei editii, atletii nostri reusesc sa urce cu greu pe podiumurile mondiale – vezi medalile de bronz cucerite de Marian Oprea la triplusalt si Constantina Dita-Tomescu la maraton in 2005 – sau deloc, cum s-a intamplat in 2003 la Paris si la recent incheiatele intreceri ale lumii de la Osaka.
Culmea este ca sefii federatiei, care in ultimii ani s-au schimbat intr-un ritm ametitor, nu reusesc sa regaseasca formula succesului. De fiecare data s-au gasit scuze penibile, placa favorita fiind: "lotul national se confrunta cu schimbul de generatii", urmate, evident, de angajamente de genul "vom analiza in consiliul federal si vom lua masurile ce se impun". Dupa Mondialele de la Osaka de unde delegatia noastra s-a intors cu sacul gol de medalii si un "onorabil" loc 27 in ierarhia lumii, dupa Bahrein, va fi cu siguranta la fel: federalii vor adopta aceleasi fete ganditoare si vor incerca sa convinga pe toata lumea ca esecul se datoreaza imprevizibilului din sport. Daca n-ar fi fost ghinionul ca Marian Oprea sa acuze dureri chiar inainte de startul in calificarile de la triplusalt… Daca Angela Morosan nu s-ar fi accidentat la 400 m… si alti foarte multi daca.
Nimeni nu va spune, insa, ca a fost o greseala ca Romania a fost reprezentata la concursul elitelor de sportivi de valoare medie, care in mod normal n-ar fi avut ce cauta in lot. Faptul ca din delegatie au facut parte o multime de atleti care au avut doar baremul B de participare a scazut din start valoarea echipei. Mondialele de la Osaka au demonstrat ca nu este suficient sa deplasezi o delegatie foarte numeroasa, 32 de atleti – un record al prezentelor romanesti la o editie a CM –, pentru a obtine rezultate notabile. Mai trist este ca noul presedinte al forului roman de specialitate, Sorin Matei, agreeaza mai degraba sintagma "multi si mediocri" decat "putini dar valorosi". El a declarat in mai multe randuri ca doreste sa ofere o sansa fiecaruia, dar prin aceasta noua politica ar putea reusi doar sa "omoare" spiritul de competitie pentru locurile din lotul reprezentativ.
Pe de alta parte, multi dintre "veteranii" care au fost la Osaka doar pentru a face act de prezenta ar fi trebuit demult scosi "la pensie", evident cu eleganta si tinandu-se seama de performantele anterioare. Surprinzator insa, o valoare ca Lidia simon, de pilda, care prin locul 5 pe care s-a clasat la maraton a mai urcat stacheta Romaniei in ierarhia lumii, abia si-a gasit locul in echipa nationala, in timp ce altii au fost titulari de drept.
Juniori
Un alt minus ar putea fi deplasarea la o competitie de anvergura Mondialelor de la Osaka a unui numar mare de juniori, chiar daca sunt varfurile generatiilor lor. Este foarte posibil ca o mare parte dintre "sperante", care au ajuns fara eforturi speciale in lotul mare, sa se piarda pe parcurs, cum s-a intamplat de nenumarate ori. Dupa ratarea de la CM de la Paris, de exemplu, conducerea federatiei isi punea mari sperante in juniori, dar nici unul dintre tinerele talente de atunci n-a rupt gura targului mai tarziu la seniori.
