» Bienala de la Venetia reprezinta
pentru arta contemporana ceea ce
Nobelul este pentru literatura sau ceea ce Oscarul si premiile de la Cannes sunt pentru film.
» "Gandeste cu simturile – simte cu mintea" este motto-editiei din acest an, considerata plicticoasa de criticii care remarca lipsa lucrarilor socante ce faceau faima evenimentului.
» Printre cele mai apreciate pavilioane nationale se numara cele ale Spaniei, Poloniei, Germaniei, Statelor Unite sau Braziliei, nici pavilionul romanesc netrecand neobservat de critici.
Curatorul celei de-a 52-a editii a Bienalei este criticul american si decanul scolii de Arte de la Yale, Robert Storr, aceasta fiind prima data cand expozitia are un curator american. Pana in 1995 aceasta prestigioasa pozitie putea fi ocupata doar de un curator italian, iar in 2005 a avut loc prima editie ai carei curatori au fost doua femei.
Potrivit traditiei, Robert Storr a avut mana libera in alegerea temei Bienalei si lucrarilor din expozitie, oprindu-se asupra titlului "Think with the Senses – Feel with the Mind. Art in the Present Tense", argumentata astfel: "De la Platon incoace, filosofii au impartit si compartimentat constiinta umana opunand mai mult sau mai putin explicit o facultate alteia: minte contra corp, ratiune contra neratiune, gandire contra simtire, intelegere contra intuitie, conceptual contra perceptual. (…) Arta sapa canalele care reconecteaza una la cealalta partile de constiinta care erau inainte segregate si izolate, inundand si umpland intregul ca o fertila delta fluviala. Gandeste cu Simturile – Simte cu Mintea se bazeaza pe convingerea ca arta este acum, asa cum a fost dintotdeauna, mijlocul prin care oamenii devin constienti de intregul fiintei lor. Ceea ce nu inseamna ca arta este o solutie magica pentru conflictele din natura noastra".
Desi unii critici au catalogat editia din acest an ca plicticoasa, lipsindu-i lucrarile socante sau scandaloase care au facut faima Bienalei, cei mai multi o considera o editie reusita, mai sobra si subtila – considera International Herald Tribune.
Peste 800 de artisti din 76 de tari participa la Bienala din 2007
Fiecare editie a Bienalei de la Venetia include o expozitie centrala internationala, adapostita in Arsenale, o fosta fabrica de sfoara, si o expozitie alcatuita din pavilioane nationale, situate intr-o zona verde, special amenajata – Giardini – si in alte locuri din oras. Acestor doua evenimente centrale li se adauga numeroase evenimente colaterale. La expozitia centrala participa anul acesta peste 100 de artisti, iar pavilioanele nationale au ajuns la numarul-record de 76 (35 de tari europene, 20 din America Latina, 17 din Asia, una din Oceania si una din Africa). 34 de tari au pavilioane permanente, majoritatea construite chiar de tarile respective in Giardini, celelalte 42 de pavilioane fiind raspandite in centrul istoric al Venetiei. Printre tarile debutante din acest an se numara Mexicul, Azerbaidjanul, Libanul si Republica Moldova, iar Bulgaria si Republica Araba Siriana au revenit dupa mai multi ani de absenta.
Cu ocazia inaugurarii Bienalei, pe 10 iunie, Robert Storr a oferit Leul de aur pentru intreaga activitate artistei Malick Sidibé, din Mali, urmand ca in cadrul ceremoniei de inchidere a Bienalei, care va avea loc in luna octombrie, sa fie acordate celelalte premii oficiale: Leul de aur pentru un artist prezent in cadrul expozitiei internationale principale, Leul de aur pentru un artist sub 40 de ani prezent in cadrul expozitiei principale sau nationale, Leul de aur pentru cea mai buna participare nationala si Leul de aur pentru contributia adusa artei contemporane de un critic sau istoric de arta.
Pavilioanele nationale
Majoritatea pavilioanelor nationale au ales sa prezinte lucrari cu tematica sociala si politica, aceasta fiind o alta constanta a artei contemporane, incurajata de unii critci, denuntata cu tot atata pasiune de altii. In pavilionul Frantei, artista Sophie Calle prezinta o librarie virtuala care cuprinde reactiile multor femei la o scrisoare de despartire pe care artista pretinde ca a primit-o. Lucrarea a avut un succes deosebit in special la publicul feminin al expozitiei, ca si memorialul emotionant pentru mama sa al aceleiasi artiste, prezent insa in cadrul expozitiei centrale individuale.
O alta corespondenta intre cele doua sectiuni majore ale Bienalei este legata de sculptorul cubano-american Felix Gonzales-Torres, ale carui lucrari au fost selectate si de Storr pentru expozitia individuala, si de curatorul pavilionului american, Nancy Spector, de la Muzeul Guggenheim. Gonzalez-Torres este unul dintre putinii artisti cu lucrari in Bienala care nu mai sunt in viata, fiind considerati cu toate acestea contemporani. Gonzalez-Torres, care a murit de SIDA in 1990, este autorul unor sculpuri si instalatii minimaliste pentru care folosea adesea siraguri de becuri, ceasuri, hartii si bomboane. In cadrul expozitiei din pavilionul SUA poate fi vazuta o camera alba, sepucrala, in care se afla un covor de bomboane cu alcool, alaturi de alte lucrari semnate Gonzales-Torres, despre care criticii spun ca a transformat minimalismul snob intr-unul democratic si uman.
In pavilionul german, un melanj respingator de mirosuri, costume de astronaut, laturi si valize, semnat de Iza Genzken, transmite un alt mesaj politic, de data aceasta despre "petrodolari". Pentru arta britanica, Tracy Emin prezinta o serie de desene-autoportret, torturate, chinuite si sensibile in maniera lui Egon Schiles, motiv pentru care n-au fost considerate prea originale.
In pavilonul coreean, un tanar artist educat la Yale, Hyungkoo Lee, a produs presupusele ramasite fosile ale lui Bugs Bunny, Tom, Jerry si ceilalti, prezentandu-le sobru, ca in vitrinele unui muzeu de istorie naturala. Pe langa acestea, artistul arata mai multe false-instrumente pentru a-si imbunatati corpul si alte instrumente obscure. In aceeasi nota pop-art este construita lucrarea din pavilionul Canadei, o casa a oglinzilor plina de veverite impaiate, par, fructe de padure, ciuperci, varcolaci si alte obiecte-fetis tipice pentru artistul David Altmejd.
Mai aproape de noi, Polonia prezinta la Venetia armatura uriasa si contorsionata a unei cladiri ipotetice – o meditatie, spune artista Monika Sosnowska, asupra utopiei si caderii comunismului.
Mai amuzanta este prezenta Spaniei la Bienala, cu o instalatie video intitulata "Noaptea alegerii" si semnata Los Torreznos: asezati unul langa altul, artistii Jaime Vallaure si Rafael Lamata gesticuleaza larg si isi striga unul altuia, intr-un crescendo comic: "Marx! Maaao! Marx! Maaaaaooo! Hitler! Maaaaaoooo! Kropotkin!!!!".
Brazilienii au selectat pentru Bienala modelul de caramida al unei favela (cartiere saracacioase si inghesuite de colibe si case incropite), construit de un grup de copii numit Morrinho Project si amplasat, in mod semnificativ, langa pavilionul american. Fotografii cu copiii din grupul Morrinho Project apar in alt loc al expozitiei, in lucrarile Paulei Trope de la Arsenale.
Pavilionul romanesc – monumente cu buget redus
Pavilionul romanesc, dupa cum se stie, adaposteste anul acesta expozitia "Low Budget Monuments", reunind lucrari de Cristi Pogacean, Mona Vatamanu, Florin Tudor, Victor Man, Christoph Buchel, Giovanni Carmine si avandu-l curator de Mihnea Mircan. Un obelisc transformat in porumbar, o carpeta cu "Rapirea din Irak" a celor trei jurnalisti romani, o carte cu portrete ale familiei Ceausescu, cativa saci de ciment din care curge praf si celelalte reflectii "asupra posibilitatilor si conditiei monumentului contemporan" au retinut atentia mai multor critici, dar in special a vizitatorilor romani de la Venetia.
