» Teatru in pragul desfiintarii, artisti fara salariu, cinematografe moarte si librarii dizolvate.
» Actorii constanteni sunt mai cunoscuti peste hotare decat in orasul natal.
Valorile materiale si spirituale se sting putin cate putin si lasa in urma doar amintirea unor generatii de artisti care ani la rand erau o mandrie pentru Constanta si pentru intreaga tara.
Decizia de incetare a activitatii Teatrului National accentueaza aceasta criza. Interesul tinerei generatii a scazut complet, mai ales pentru ca nu este stimulat sub nici o forma. Marile cinematografe s-au topit, poate si pentru ca multora noua tehnologie le este mai comoda. Mai mult decat atat, librariile dispar pentru a face loc pravaliilor si carciumilor.
Exemplul librariei Eminescu este cat se poate de concret. Pozitionata in plin centrul Constantei candva, in prezent si-a gasit cativa metri patrati intr-o zona nu prea bine vazuta a orasului. Aceeasi soarta a avut-o si libraria Tomis. Salariile de patru milioane ale tinerilor artistilor sunt de mizerie, iar marile personalitati pe care Constanta le-a nascut au ales sa se retraga de pe scena orasului natal si au ajuns sa fie mai apreciati in tari straine. Sunt oameni precum Aurelian O. Popa care s-au zbatut pentru a renaste spiritul cultural, insa eforturile lor au fost innabusite din cauza multiplelor conflicte de interese. "Fara sa fii un nume sau sa ai pe cineva in spate este greu sa mai faci fata in aceste conditii", a declarat Mona Gavrilas, regizor.
Teatrul de Balet Oleg Danovski era pe vremuri unul dintre cele mai prestigioase. Acum sediul este intr-un loc marginas, spre mare, unde si-a inecat valorile.
Poate parea o gluma proasta, insa unul dintre cele mai mari orase ale Romaniei se confrunta cu probleme serioase din punct de vedere cultural. Centrul universitar ofera din ce in ce mai putine posibilitati de autoeducare a tinerei generatii. Casa de Cultura ce organizeaza evenimente cu artisti din Bucuresti are preturi piperate de care nu iti vine sa te apropii ca student. Fenomenul de dizolvare a marilor institutii culturale are drept consecinte directe o moarte treptata, dar sigura a vietii acestui domeniu in judet.
