Ripo, Obes si Sinboy, un graffer american, unul belgian si altul britanic (crescut in Spania) s-au intalnit la Bucuresti si si-au facut un "loc de joaca" comun in centrul orasului. Expozitie de graffiti/arta contemporana "Commonplayground" a fost vernisata zilele trecute la Centrul National al Dansului.
Daca "graffiti" inca va suna, ca "pizza", a produs tipic american ambalat intr-un nume italienesc (OK, grecesc la origine) si va indoiti de potentialul artistic al literelor colorate mazgalite pe pereti, treceti pe la CND sa vedeti "Commonplayground". Cei trei grafferi nu folosesc de data aceasta aerosolul si markerul pentru taguri si litere bombastice, ci pentru o forma grafica baroca, adesea suprarealista, uneori sumbra si de maxim impact.
Unul dintre evenimentele artistice de varf ale verii, vernisajul a adus la etajul trei al Teatrului National generatia tanara de creatori si amatori de arta. Cei in cauza au descoperit cu aceasta ocazie ca arta lor s-a mai maturizat intre timp, ca a devenit mai sigura pe ea si mai plina de inteles si de adancimi. Ocazional, pe peretii salii de expozitie se regasesc pokemonii de desen animat si monstruletii de BD, dar actiunea s-a incarcat de un ezoterism plin de promisiuni, de angoase si experiente noi. Una dintre cele mai interesante bucati este desenul de 6 pe 10 metri de la intrarea in spatiul de expozitie, apartinandu-i lui Sinboy si infatisand o confruntare intre un elefant si un om cu o mana in gura si cealalta curbata la spate, calare pe un cal zambitor. Intre cele doua figuri sunt scrise cuvintele "Win" si "Lose", iar animalele din desen poarta harnasamente decorate fin cu simboluri parodic-ezoterice. Unul dintre picioarele elefantului a fost taiat si a ramas pe pamant, fixat de un lant, in timp ce din ciot ii curge sange. Nu o sa ma aventurez prea departe in a descifra aceasta scena mitologica, dar la prima vedere poate fi vazuta ca o alegorie despre "reusita" si "esec" intr-un sens absolut, pusa intr-un limbaj grafic care aminteste deopotriva de jocurile video si de filosofia indiana. In orice caz, desenele sunt minutios, hotarat si rafinat executate, cromatica – inspirata si sugestiva. Cativa pasi mai departe, intalniti un text pe perete, "Death is the only thing that keeps me alive" ("Moartea este singurul lucru care ma tine in viata"), alaturi de un raft cu figurine morbide, conserve cu etichete de figuri morbide sau cu etichete infatisand rafturi cu cutii cu alte etichete, medalioane de mormant cu texte tratand relatia artistului cu politia si alte nimicuri dragute. La fel de nelinistitoare arata stencilurile negre pe oglinda semnate Ripo si jumatatile insangerate de papusi Matriosca, marca Sinboy.
Mai multe monitoare si computere aurite incadrate de ferestre, semnate Ripo si Obes, reproduc in sala de expozitie biroul cu computer ca nava de voiaj virtual si spatiu intim al artistului.
Ce nu mi-a placut la desenele si instalatiile celor trei este continuarea tendintei de supraaglomerare si incarcare inutila a imaginilor, tipica pentru street art, in dauna sensului si a comunicarii. Imaginile ilizibile pot decadea usor din rangul de arta la cel de decoratiune (interioara, in acest caz), iar simpla explorare a proprietatilor unui mediu artistic fara o idee sau o emotie de transmis face din artist cel mult un bun artizan.
