Discursul care practic a dezvăluit intențiile președintelui Iohannis de la începutul mandatului său. Spuneam atunci că este de domeniul evidenței că președintele Klaus Iohannis a devenit între timp captivul Statului Paralel, lucru ușor de observat numai dacă ar fi să comparăm discursurile actuale ale președintelui Iohannis cu cele de la începutul mandatului. Și am să citez doar două dintre frazele rostite de către președintele Klaus Iohannis la 3 ani distanță, sigur exemplele sunt foarte multe, însă mă voi raporta strict la scandalul momentului, și anume Justiția și Drepturile Omului.
Astfel, în data de 6 aprilie 2015, pe timpul guvernării Ponta, Klaus Iohannis a avut o ieșire spectaculoasă și foarte mult în favoarea a ceea ce astăzi chiar noua Coaliție de Guvernare condusă de Dragnea și Tăriceanu, prin ministrul Justiției, Tudorel Toader, se luptă să dobândească și citez „Consider important de subliniat faptul că Justiția este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine.“
Este important de reținut că la momentul la care președintele Iohannis făcea aceste declarații, abuzurile procurorilor DNA, precum și scandalul Protocoalelor – cu al lor instrument de presiune și șantaj asupra judecătorilor, scandalul arhivei SiPA (arhiva judecătorilor supravegheați de comuniști), nu existau.
Practic, președintelui Iohannis i-au fost de ajuns show-urile mediatice, arestările excesive, presiunea asupra Curții Constituționale făcută de SRI, prin George Maior și Florian Coldea în scandalul legilor Big Brother, ca să ajungă la concluzia că România se găsea într-un moment clar de deviere de la Statul de Drept și că presiunea Mecanismului de Cooperare și Verificare asupra României devenise un laitmotiv al acestor abuzuri, iar acest lucru trebuia să înceteze.
Iată că în 15 februarie 2018, nu numai că MCV-ul nu a fost ridicat, însă abuzurile instituțiilor de forță asupra celor cercetați penal, precum și presiunile reprezentanților instituțiilor de forță asupra judecătorilor au atins o cotă alarmantă. În aceste condiții, președintele Iohannis are uluitoarele declarații complet contrare cu cele de la începutul mandatului și citez: „Lucrurile se pot rezuma la puţine cuvinte: nişte penali fac o încercare disperată să discrediteze DNA“ cu referire la refuzul de a o revoca pe Laura Kövesi; sau atacul la Curtea Constituțională a României, după ce aceasta a decis că președintele este obligat să o revoce pe Kövesi în urma conflictului constituțional, în presă iscându-se un atac venit din partea opoziției cu privire la mandatul unuia dintre judecătorii CCR care au votat în număr de 6 (din 9) pentru conflict constituțional – judecătorul Petre Lăzăroiu:
„Într-adevăr, toată lumea se aşteaptă ca primul actor care respectă cu sfinţenie Constituţia să fie chiar Curtea Constituţională.
Şi aflăm în ultima vreme că au apărut îndoieli, semne de întrebare printr-o decizie a Curţii care chiar ea declară că un mandat nu poate depăşi nouă ani, dar în fapt e un judecător care se află deja de zece ani acolo. Nu e simplu să tranşăm această chestiune dar e regretabil că avem această situaţie, fiindcă prin tolerarea acestor mandate mai lungi, chiar CCR s-a pus singură în situaţia să-i fie chestionată respectarea supremaţiei Constituţiei“.
Ce l-a schimbat atât de mult pe președintele Iohannis de la începutul mandatului și până acum?
Cred că răspunsul este unul foarte de finețe: îndepărtarea de către „Statul Paralel“ a consilierilor săi prezidențiali.
Președintele Klaus Iohannis a avut la dreapta lui în timpul campaniei prezidențiale 3 oameni-cheie: Eduard Hellvig, Răzvan Mihai Ungureanu și George Scutaru. Primul a fost pus la șefia SRI și izolat de adjuncții lăsați în urmă de Florian Coldea: Adrian Ciocârlan și Cristian Bizadea, al doilea a fost numit șef la SIE și demis în scandalul așa-zis „de spionare a lui Kövesi“ Black Cube, iar cel de-al treilea și poate cel mai bine intenționat și capabil să fi condus astăzi șefia SIE în locul lui Vlase a avut cea mai nefericită soartă, a fost scos din joc de DNA printr-un dosar intempestiv de spălare de bani, la scurt timp după ce a fost adusă la Cotroceni doamna Simina Tănăsescu. De fiecare dată, numirile noilor consilieri gen Oprișor, Tănăsescu și Dudu Ionescu au avut un comunicat scurt și sec.
Simina Tănăsescu
Este important de reținut, că pe timpul primului discurs al președintelui Iohannis, cel din 6 aprilie 2015, niciunul dintre cei noi-numiți (Oprișor, Tănăsescu, Dudu Ionescu) nu se afla în funcție atunci.
Putem pe bună dreptate, afirma că președintele a fost educat în spiritul „Anticorupției si al Statului de Drept“ care iată, astăzi ne demonstrează că dacă nu iese ca ei, atunci judecătorii trebuie scoși din joc cu orice preț.
Curajul judecătorului CCR Petre Lăzăroiu și demisia obligatorie a Siminei Tănăsescu
În cursul zilei de vineri, 15 iunie 2018, presa a aflat cu stupoare cum consilierul prezidențial, Simina Tănăsescu l-a chemat pe unul dintre judecătorii CCR – Petre Lăzăroiu pentru a-i arăta „nuielușa“. Termenul de „nuielușă“ este cred cel mai potrivit pentru ceea ce judecătorul Petre Lăzăroiu a relatat presei despre episodul petrecut la Facultatea de Drept din București în biroul consilierului prezidențial Simina Tănăsescu: ori revocare, ori revocare! Cu alte cuvinte, elevul neascultător a fost scos în fata clasei, iar învățătorul i-a altoit câteva nuielușe în palme drept răsplată pentru comportamentul rebel al acestuia.
Judecătorul CCR, Petre Lăzăroiu, a avut curajul să relateze presei în amănunt toată această întâmplare.
Petre Lăzăroiu
Cu toate acestea, nici până la această oră, președintele Iohannis nu a demis-o pe consiliera sa, Simina Tănăsescu, pentru o asemenea gafă de proporții, cât se poate de evidentă, Administrația Prezidențială a recunoscut întâlnirea, dar și puternic de „presantă“ la adrea Curții Constituționale a României.
Dar cine este doamna Simina Tănăsescu? Și cum este posibil ca unui judecător al CCR să i se pună în vedere revocarea la cererea unei organizații nonguvernamentale.
De asemenea, cum a fost posibil ca avocatul „învinuitului“ – și fac referire la președintele Klaus Iohannis, apărat la CCR de Simina Tănăsescu, să-i pună în vedere „decidentului“ – judecătorul Petre Lăzăroiu ce-l așteaptă pentru că a îndrăznit să judece după bunul său plac!
Din CV-ul doamnei Simina Tănăsescu, reiese că studiile sale aprofundate sunt cu precădere în Franța, punctul culminant este că are și un premiu „Ordinul naţional pentru merit“, grad de Cavaler, conferit de Republica Franceză în 2011.
Desigur, acest premiu ne amintește de doamna Laura Codruța Kövesi și de domnul Florian Coldea, premiați și ei cu același premiu, dar ne mai amintește și de un episod „rusinos“ lipsit de uzanțele diplomatice, cel din 11 aprilie 2018, când doamna Kövesi a intrat pe ușa din spate, în timpul unui dineu cu proaspătul venit ministru de Externe al Franței, Jean-Yves Le Drian. Motivul acestei întâlniri pe ascuns fiind explicațiile cu privire la scandalul protocoalelor secrete dintre SRI și DNA.
Presa de atunci a relatat că ambasadoarea Franei ar fi insistat ca ministrul de Externe francez să se vadă cu Kövesi, însă mă tem că lucrurile nu au stat chiar așa, și că așa cum se vede cu proaspătul eveniment de la Ambasada Marii Britanii în care s-a dorit defilarea Laurei Codruța Kövesi la braț cu Klaus Iohannis, nu ne rămâne decât să concluzionăm că președintele Iohannis nu este de „capul lui“, ci de atenta îndrumare și organizare a consilierilor săi.
Consilierul prezidențial al președintelui Iohannis trebuie să plătească pentru presiunea și umilința la care a fost supus un judecător al Curții Constituționale a României.
Judecătorii Curții Constituționale a României ar trebui să transmită o scrisoare către Consiliul Europei din Strasbourg, unde, de altfel doamna Tănăsescu a și activat pentru o perioadă în
corpul experților independenți.
