Nici nu s-a terminat bine cheful dedicat victoriei obtinute de Moscova la alegerile pentru organizarea Jocurilor Olimpice de iarna din 2014, la Soci, ca Putin mai face o miscare ce da dureri de cap lumii occidentale. Presedintele rus a semnat un decret de suspendare a participarii Rusiei la Tratatul privind fortele conventionale din Europa (CFE). Nu putem spune ca "suspendarea participarii" este o noutate atat timp cat Kremlinul tot ameninta de ceva timp. NATO, prin purtatorul sau de cuvant, a declarat ca este "dezamagita" de decizia Rusiei, iar comentatorii s-au impartit in doua tabere: unii sustin ca acest act va intari pozitia Rusiei pe plan extern, iar altii sustin ca va duce la izolarea ei pe plan international. Miscarea lui Putin este riscanta, insa el stie bine vorba ruseasca: cine nu risca nu bea sampanie.
Tratatul privind fortele conventionale din Europa a fost semnat in anul 1990 intre tarile Pactului de la Varsovia si NATO si avea ca scop eliminarea capacitatii ambelor tabere de a lansa atacuri prin surprindere si de a declansa ofensive de anvergura. In 1999, la summitul de la Istanbul, tratatul a fost innoit. In timp ce Rusia ratifica noua varianta a Tratatului in 2004 (alaturi de Ucraina, Belorusia si Kazahstan), celelalte state membre refuza ratificarea, cerand Rusiei sa-si retraga trupele din Georgia si Republica Moldova. Rusia sustine ca si-a indeplinit toate obligatiile asumate, adica si-a redus arsenalul greu aflat pe teritoriul Moldovei si Georgiei, iar modul de functionare a bazelor militare ruse din cele doua state are un "caracter bilateral si nu poate impiedica ratificarea tratatului". Suntem in 2007 si, in "circumstantele extraordinare care afecteaza securitatea tarii", Rusia se retrage din CFE. Suspendarea, sustine comunicatul oficial, se va mentine "pana cand membrii NATO nu vor ratifica tratatul". In esenta Rusia, asa cum a sustinut de cateva ori Putin, se simte nedreptatita si amenintata: in timp ce ea se dezarmeaza si isi retrage trupele de pe frontiera vestica, partenerii (dupa caz, adversari) procedeaza invers.
Acest plan al Rusiei era de mult cunoscut, iar miscarea era cat se poate de previzibila. Se pare insa ca diplomatia rusa a sperat pana in ultima clipa ca intalnirea dintre Putin si Bush va duce la gasirea unor compromisuri care sa multumeasca si Kremlinul. Rusii chiar propusesera cu putin timp inainte cateva solutii care au surprins diplomatia americana, ca de exemplu mutarea scutului antirachete la una din bazele rusesti din Azerbaidjan, solutie pe care multi specialistii militari o considera mult mai eficienta decat cea din Cehia si Polonia. Evident ca presedintele american nu a mers la negocieri, caci el are de indeplinit propriul plan. In acest context, sustin majoritatea specialistilor rusi, Putin a fost impins spre o astfel de decizie. In conditiile in care nici una dintre cerintele Rusiei nu au fost indeplinite, iar ea crede ca isi indeplineste "respectabil" obligatiile, diplomatia rusa se simte obligata sa transeze problema. Putin este nevoit sa ia o decizie radicala, care este mai degraba o decizie simbolica. Chiar daca majoritatea analistilor rusi cred ca decizia lui Putin este corecta, aceasta decizie risca sa duca intr-o directie pe care Rusia nu si-o doreste. Rusia nu-si poate permite acum o noua cursa a inarmarilor nici financiar, prin acordarea unui buget excesiv armatei, si nici diplomatic, printr-o ruptura cu lumea occidentala. Daca URSS isi putea permite orice fel de ruptura fata de lumea occidentala pe baza unui sistem economic si ideologic diferit, acum Rusia este parte a singurului sistem functional care este piata globala. Rusia stie foarte bine ca dusmanul ei real nu este Europa sau SUA, insa stie la fel de bine ca acestea au interese bine definite, care uneori nu coincid si cu ale lor. Pe de alta parte insa, multi analisti sustin ca o astfel de abordare (suspendarea CFE) poate redeschide jocul aflat de ceva vreme intr-o situatie de pat (ca la sah): pot aparea noi abordari, noi runde de negocieri, noi solutii.
Interesant e faptul ca Rusia tocmai ce a fost aleasa sa fie tara gazda a Jocurilor Olimpice de iarna din 2014. Ironia face ca a 22-a editie a Olimpiadei, cea de la Soci, sa aiba acelasi numar cu Olimpiada de la Moscova din 1980, numai ca este editia de iarna. In 1980 americanii au boicotat Olimpiada, iar peste patru ani a venit randul sovieticilor s-o faca. Nimeni nu mai vrea si nici nu mai este interesat sa repete aceasta poveste. Chiar daca fantoma razboiului rece ne mai bantuie, faptul ca delegatia olimpica americana a votat in favoarea Rusiei ne invata o lectie semnificativa: in noul context, inrautatirea relatiilor dintre Rusia si Occident are o limita previzibila si care nu poate fi depasita, caci ambele parti apartin deja aceleiasi lumi. Sa speram ca va fi un principiu durabil si o lectie din care ar fi bine sa invete si diplomatia romana.
Vasile Ernu este scriitor nascut in URSS
