Uscat si apa – Pamant si Mare – notiuni fundamentale geologice si geografice cu sens antagonic ce definesc contraste ale Terrei, si totusi aparentele sunt inselatoare deoarece, paradoxal, cele doua mari unitati de relief intra intr-o relatie de complementaritate si se integreaza in unitatea morfologica a scoartei terestre framantate de miscari telurice din ere stravechi, imemoriale.
De la o astfel de idee a plecat marele nostru istoric Gheorghe I. Bratianu pentru a sublinia rolul complex al Marii in general si al Marilor in particular in contrast cu pa-mantul, cu zonele de uscat, in care includea si muntele, zone care se invecineaza cu intinsele suprafete de ape inchise sau aproape inchise, dupa cum scria Gheorghe I. Bratianu in al sau Cuvant Inainte al cartii Marea Neagra: "Mediterana a fost unul din principalii factori de unitate ai lumii antice; la o scara mai redusa Egeea a fost centrul dezvoltarii elenice." Istoricul marturiseste ce fel de consideratii a avut in vedere atunci cand a purces la scrierea monografiei sale deoarece: "(…) am considerat util sa adunam intr-o lucrare conceputa dintr-un punct de vedere unitar, materia in general dispersata intr-un numar mare de studii diferite, dintre care unele sunt greu accesibile. Ni se pare, de altminteri, ca teatrul oferit de bazinul Marii Negre favorizeaza, mai mult ca altele, consideratii ce depasesc problemele regionale si se raporteaza la fortele care actioneaza asupra campului istoriei universale" (subl.. ns) Intr-adevar, o apreciere cu valoare de anticipatie confirmata printre altele de interesele strategice ale turcilor, rusilor, ucrainenilor si mai recent ale americanilor la Marea Neagra! Gheorghe I. Bratianu a incheiat redactarea cartii Marea Neagra. De la origini la cucerirea otomana, la sfarsitul anului 1948 in conditiile complet nefavorabile pe care autorul era nevoit sa le traiasca, intrucat in septembrie 1947 autoritatile comuniste i-au fixat domiciliu fortat pana in 1950, momentele dificile ale existentei sale nu-i dadeau posibilitatea sa se documenteze in biblioteci, sa aiba contacte cu reprezentanti ai lumii stiintifice si cu alte persoane, si sa finalizeze trei din ultimele cursuri predate la Universitatea din Bucuresti, intre acestea si Chestiunea Marii Negre. Din pacate, intentiile sale pe deplin justificate de a continua cronologic si tematic lucrarea Marea Neagra in epocile moderna si contemporana in care contextele economice, politice, sociale, diplomatice, culturale si altele iar fi plasat pe romani, pe vecinii lor si pe altii in zona regiunii respective dar si intr-o configuratie internationala, nu au mai fost posibile. Dar Gheorghe I. Bratianu cu exigenta si eleganta omului de autentica cultura stia sa ofere o explicatie de bun simt, plauzibila: "Ragazul involuntar care mi-a fost oferit cam de un an de zile incoace mi-a dat posibilitatea sa termin redactarea acestui prim volum, de la origini pana la cucerirea otomana. (…) Al doilea volum ar trebui sa continue expunerea pana la actualitatea cea mai recenta, sarcina imposibil de realizat in conjunctura actuala." si mai face Gheorghe I. Bratianu la finalul Introducerii sale la Marea Neagra o invocare a numelui celebrului calator venetian Marco Polo care a peregrinat prin tinuturile riverane Marii Negre, reusind sa depaseasca obstacolele inerente ale vremii sale, prefigurand parca ceea ce, mult mai tarziu, din primii ani postbelici au fost bariere existente intre Est si Vest. In anii Razboiului Rece s-au produs blocaje politice si diplomatice si in zona Marii Negre dar isi exprima cu modestie Gheorghe I. Bratianu speranta ca lucrarea sa este o"(…) contributie la progresul cercetarii istorice. As dori macar sa aminteasca celor preocupati de destinul Europei faptul ca aceasta trebuie considerata in totalitatea ei si ca spiritul, in ciuda piedicilor, razbate totusi unde doreste." Se poate deslusi lesne ca istoricul Gheorghe I. Bratianu credea in unitatea tarilor de pe continent, ceea ce s-a si intamplat peste ani, o Uniune Europeana in locul unor blocuri militare opuse la care am fost martori pana nu demult. Traseul lucrarii amintite nu s-a dovedit lesnicios, aparitia ei a fost posibil doar la 16 ani dupa ce Gheorghe I. Bratianu a incetat din viata in aprilie 1953. Marea Neagra a vazut lumina tiparului in 1969 la München in limba franceza. Prima editie in limba romana a aparut in 1988 la Editura Meridiane in Biblioteca de Arta, Arte si civilizatii, epuizandu-se rapid, ceea ce reprezenta mai mult decat un succes publicistic ci un eveniment editorial iesit din comun. O trecere in revista a cuprinsului lucrarii fie ea si alerta ingaduie cititorului sa parcurga o tematica ce impresioneaza prin localizarea in spatiu si trecerea in timp a unei lumi diverse, complexe si intr-o continua miscare si confruntare de civilizatii, o lume a ciocnirilor si infruntarilor militare dar si o permanenta cautare de rezolvari, de negocieri si acte diplomatice, de obtinere de beneficii in activitati, relatii si avantaje economice si comerciale. Lumea Marii Negre si a litoralului acesteia sunt atestate inca inainte de aparitia indo-europenilor, adica in zorii epocilor istorice, din neolitic in Epoca bronzului.
Dupa aparitia triburilor indo-europenilor este atestata in arealul pontic prezenta grecilor iar dupa acestia se perinda sarmatii si germanii care vor intalni aici pe geto-daci. Evul Mediu cunoaste alte prezente si pendulari de varii semintii care vin in contact cu zonele limitrofe Pontului Euxin: goti si alani, apoi s-au facut remarcati mesagerii lumii orientale: hunii condusi de Atilla atrasi de zona Marii Negre, aidoma unui puternic magnet ca si bizantinii, in primele secole dupa Hristos, imparatul Iustinian fiind preocupat de o politica favorabila Imperiului pe care-l conducea. Mai tarziu intalnim aici pe slavi, bulgari, apoi pe chazari si varegi, cei care intemeiaza Rusia Kieviana, pentru ca sa urmeze o suprematie bizantina in paralel cu noi miscari ale popoarelor stepei: pecenegi, cumani si uzi. In secolul al XI-lea isi fac aparitia semintiile turcice. Evul Mediu in spatiul geografic al Marii Negre este puternic marcat de prezenta mongolilor si a italienilor, de comertul occidental si de Imperiul Trapezuntului. Cucerirea bazinului Marii Negre de catre mongoli contribuie la situarea acestei mari in postura unei placi turnante a comertului international in secolul XIII si urmatoarele. Partea finala a cartii este consacrata cuceririi otomane a zonei Marii Negre si a instalarii monopolului sultanilor, de unde si utilizarea sintagmei despre aceasta suprematie "lac turcesc" Daca Gheorghe I. Bratianu nu ar fi cazut victima represiuni comuniste si nu ar fi sfarsit atat de tragic indoliind prin disparitia sa societatea si lumea stiintifica romaneasca si internationala, creatia sa istorica ar fi adaugat, dupa cum s-a mentionat mai inainte, pagini remarcabile despre Marea Neagra. El a schitat cateva repere menite sa ilustreze interesul provocat de Marea Neagra din partea unor Mari Puteri si dupa secolul al XV-lea cu care isi incheia cercetarea odata cu cucerirea Constantinopolului de catre turci. Imperiul tarilor prin Petru cel Mare si Ecaterina a II-a va incepe in secolul XVIII o expansiune sustinuta spre Marea Neagra si Stramtorile Bosfor si Dardanele, care vor intra in atentia intereselor unor importanti oameni de stat europeni atrasi in aceasta zona potrivit strategiilor lor economice, politice si militare. Tarul Nicolae I reuseste sa inlature ultimele ramasite ale stapanirii otomane pe care "omul bolnav " al Europei le mai avea asupra "lacului turcesc". Pretentiile tariste referitoare la succesiunea de putere in zona Marii Negre si a partii terestre din jurul acesteia au fost temperate de Occident care desfasura o intensa navigatie spre si de la porturile Marii Negre. Au urmat tratative si negocieri numeroase si dificile cu privire la reglementarea statutului international al Marii Negre si al Stramtorilor, la Londra, Paris si Berlin. S-au implicat in acest carusel diplomatic nume de rezonanta ale politicii europene, de talia lui: Thiers si Guizot, Palmerston si Cavour, Disraeli si Bismarck. Au urmat dupa Primul Razboi Mondial intelegeri intre sovietici si fondatorul Turciei moderne, Kemal Mustafa (Atatürk). In sfarsit, in perioada finala a celui de al Doilea Razboi Mondial cei trei conducatori ai SUA, Marii Britanii si Uniunii Sovietice
s-au intalnit la Yalta, in Crimeea, pe litoralul Marii Negre care, iata, ii ofera lui Gheorghe I. Bratianu sa evalueze, prin comparatie, existenta unei realitati geografice demna de a fi mentionata deoarece: "Este greu sa aduni in jurul unei mari aproape izolate de marile curente ale navigatiei de pe glob, a carei intindere nu atinge dublul suprafetei marilor lacuri interioare ce separa Canada de Statele Unite, o serie mai reprezentativa de personaje care ocupa, totusi, locul din fata pe scena istorica a lumii." In ceea ce priveste atribuirea altor denumiri Marii Negre de catre locuitorii zonelor limitrofe acesteia si, mai mult decat atat, de catre oficialitati ale unor state vecine sau de catre unii istorici pentru ceea ce desemna apartenenta amintitei vaste intinderi de apa, la propriile lor interese de natura economica sau/si politica, trebuie avute in vedere realitati istorice concludente pentru ilustrarea unor astfel de situatii. De pilda, un cronicar polonez din secolul al XV-lea denumea Marea Neagra "mare Leoninum", adica marea Lwov-ului, deoarece orasul polonez practica un comert ce gravita spre zona pontica. Tot asa era tentat cronicarul francez Geoffroi de Villehardouin (c. 1150 – 1213) sa se refere la "Mer Rossie", ceea ce de fapt era o tautologie, explicabila intr-un fel acelor vremuri. A mai fost numita Marea Neagra si "Bahr al rus" adica Marea rusilor sau a varegilor potrivit unui studiu aparut la Moscova in 1962 sub semnatura lui V.M. Beilis.
Romanii, muntii si marea lor
Gheorghe I. Bratianu a fost preocupat de evidentierea rolului Marii Negre in evolutia statala si politica a tarilor Romane si ulterior a Romaniei. Istoricul asociaza inceputurile organizarii vietii statale romanesti de factori naturali determinanti: Muntele si Mare: "Din puncte (diferite n.n) au pornit intemeietorii statului nostru, descalecatorii, si se pare ca si-au atins obiectivul atunci cand si-au putut intinde stapanirea de la munte la mare, pana la Marea cea Mare". Cele doua state romanesti se vor situa in deplinatatea dezvoltarii lor economice atunci cand reusesc sa-si intinda autoritatea pana la Dunare si la Marea Neagra. Scria Gheorghe I. Bratianu despre circumstantele care au facut posibila o astfel de conjunctura de natura economica: "Dintre cele doua state romanesti, Moldova pare a fi o rezultanta naturala si logica a cailor de comunicatie care se indreptau dinspre pietele Poloniei si ale Europei Centrale."Din 30 martie 1392 dateaza, emis de domnitorul Moldovei, Roman I, un act de cancelarie in care figureaza prima mentiune a intinderii statului feudal Moldova pana la Marea Neagra: "Marele singur si stapanitor, din mila lui Dumnezeu domn, stapanind tara Moldovei de la munte pana la mare (…)". Aducea la 1478 in fata senatului Venetiei solul Moldovei cuvintele lui stefan cel Mare: " Caci sunt sigur ca Turcul iarasi va veni impotriva mea, in vara aceasta pentru cele doua locuri ale mele, Chilia si Monchastro, Cetatea Alba – Akkerman de la varsarea Nistrului." si pentru Tara Romaneasca apropierea de Marea Neagra face parte dintr-un proces istoric firesc. Gheorghe I. Bratianu considera ca Voievodatul tarii Romanesti constituit la sfarsitul secolului al XIII – lea, va ajunge sub conducerea lui Basarab I sa se orienteze spre sistemul politic al mongolilor prezenti in deceniul trei al secolului XIV in spatiul geografic situat intre Nistru si gurile Dunarii. In 1330, anul izbanzii lui Basarab I asupra regelui ungur Carol Robert, voievodul muntean a primit sprijin militar din partea tatarilor care salasluiau pe litoralul pontic. Urmasul lui Basarab I, Nicolae Alexandru, care a domnit intre anii 1352 – 1364 dar si continuatorii sai la tronul tarii Romanesti: Vladislav I (Vlaicu Voda), Radu I, Dan I si Mircea cel Batran vor inainta spre Dunare si vor ajunge la Marea Neagra. Titulatura in documentul emanat de la cancelaria domneasca a lui Mircea cel Batran este edificator pentru ilustrarea intinderii Tarii Romanesti: "Io, Mircea, mare voievod si sluger stapanitor, domn a toata tara Ungrovlahiei si a partilor de peste munti inca si peste partile tataresti si Herteg al Amlasului si Fagarasului si domn al Banatului Severinului si de amandoua partile peste toata Podunavia, inca pana la Marea cea Mare (n.n.) si singur stapanitor al cetatii Darstor." Asadar atat Moldova cat si Tara Romaneasca, state feudale de sine statatoare se vor invecina cu Marea Neagra si isi vor exercita aici autoritatea administrativa la sfarsitul secolului XIV si inceputul celui de al XV-lea.
O carte elogiata, comentata si actuala
Aparitia Marii Negre atunci cand autorul ei nu mai era in viata a reprezentat un eveniment editorial care a polarizat interesul specialistilor in istoria romanilor dar si in cea a Europei. Lucrari de sine statatoare, studii, recenzii si note stiintifice s-au constituit intr-un binemeritat florilegiu demn de a fi cunoscut macar in datele sale esentiale si definitorii. Un eminent cercetator al istoriei turcilor, roman de origine, Nicoara Beldiceanu scria in 1971 ca "lucrarea abunda in idei fecunde" si reprezinta "un instrument util pentru toti cei care se intereseaza de rolul jucat de Marea Neagra in istoria populatiilor pontice si de relatiile acestor popoare cu lumea europo – asiatica si mediteraneana." O cercetatoare din Franta, Hélène Archrweiler a publicat la Paris in 1969 un important studiu despre legaturile Imperiului bizantin cu spatiul inconjurator Marii Negre de-a lungul secolelor, evenimente care intotdeauna sunt comandate de fapte ce au marcat istoria tarilor indepartate, aproape direct sau indirect legate de cele de la Pontul Euxin: meritul principal al autorului este intr-adevar de a fi inserat Marea Neagra in contextul international al fiecarei epoci, de a fi aratat locul ei in politica marilor puteri, rolul sau in afacerile economice si comerciale si, bineinteles, caracterul cosmopolit al societatii sale (…).
Personalitatea stiintifica a lui Gheorghe I. Bratianu insumeaza realizarile de exceptie ale unui erudit, un savant in cea mai desavarsita accep-tiune a cuvantului, noteaza cercetatoarea amintita: "Autorul a putut sa realizeze aceasta sarcina datorita unei culturi istorice intinse si variate, uneori rod al unor lucrari de mana a doua, dar nimeni nu poate sa pretinda cu seriozitate ca un singur savant sa aiba acces la izvoare care sa trateze istoria atator popoare si perioade; astfel se intelege locul detinut de istoria evenimentiala in lucrare: ea constituie, pe buna dreptate, suportul tuturor reflectiilor autorului asupra activitatii economice in Marea Neagra, ea explica importanta retelei urbane si ajuta sa trasam si sa urmarim marile axe de comunicatii ce traverseaza lumea pontica in diversele perioade ale istoriei sale si legand-o de centre adesea indepartate de care depindeau viata si prosperitatea ei (…) Aceasta lucrare deosebit de sugestiva incita in mod constant cititorul la o reflectie profunda asupra evenimentelor ale caror consecinte au marcat legaturile Orientului si Occidentului de-a lungul multor secole ale istoriei lor."
O revista belgiana de inalta tinuta stiintifica Byzantion publica in 1972 sub semnatura lui E. Janssens o prezentare a cartii lui Gheorghe I. Bratianu ale carei merite considerate " esentiale ale lucrarii " constau in "bogatia si originalitatea ideilor, maiestria care se manifesta in manuirea unei materii atat de intinse si complexe. S-ar fi putut ivi temeri ca autorul, avandu-se in vedere originea sa, sa fi fost tentat sa acorde un rol privilegiat tarii sale in intamplarile subiectului ales, astfel incat sa neglijeze orizonturile mai indepartate. Or, constatam dimpotriva o tratare adecvata a regiunilor atat de diverse si a popoarelor atat de variate al caror destin s-a plamadit in decursul istoriei, prin vecinatatile Marii Negre (…) Aceasta sinteza, care nu pierde niciodata sensul generalului, nici chiar al universalului, nu omite totusi nicidecum aprofundarile detaliilor. De aceea cartea nu este doar revelatia unei unitati istorice si economice, ci gasim in ea o multime de informatii pretioase asupra unor situatii si evenimente pe care Occidentul se obisnuise sa le cunoasca numai in formule comode sau pitoresti, aproape intotdeauna invaluite intr-o ceata mai mult sau mai putin dramatica sau imaginara." Un reputat bizantolog, Odysseus Lampsides scria in 1972 despre Marea Neagra: "Cartea este in forma actuala de mare utilitate si instructiva pentru cercetator. Dupa cunostintele mele este prima incercare de a scrie o astfel de istorie a tinuturilor Marii Negre(…)" (n.n.)
Francezul Michel Balard, un cercetator consacrat temei colonizarii intreprinse de Genova in zona litoralului Marii Negre isi exprima in 1974 un categoric accent asupra cartii savantului roman: "prima mare sinteza scrisa cu eleganta despre istoria acestei mari interioare care a slujit drept linie de unire intre Orient si Occident de-a lungul anilor." Marea Neagra a fost cunoscuta si apreciata si pe continentul american, un istoric din SUA, Archibald R. Lewis mentiona in 1972 despre Marea Neagra aprecieri onorante "o remarcabila opera de sinteza".
Prestigiosi istorici romani au evidentiat virtutile stiintifice ale autorului Marii Negre, acribia cu care a fost scrisa, utilizarea unor cercetari interdisciplinare, temeincia fondului de idei, concluziile pertinente si generalizarile de substanta care plaseaza un subiect regional intr-un perimetru european si universal. Istoricul Lucian Boia, cel care a fost primul autor al unui portret al lui Gheorghe I. Bratianu, scria in 1978 despre valoarea de sinteza a lucrarii "Opera de larga respiratie, conceputa intr-o larga perspectiva temporala, centrata pe o zona de confluenta a marilor civilizatii diverse, ea duce cu gandul, pastrand proportiile la clasicul studiu al lui F. Braudel asupra Mediteranei, elaborat in aceeasi perioada." Un pas important in cunoasterea personalitatii si operei stiintifice elaborate de Gheorghe I. Bratianu a intreprins istoricul Valeriu Rapeanu care intr-un studiu consistent ce a prefatat cartea devenita clasica a savantului, Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, se refera si la Marea Neagra supunand atentiei cititorului unele consideratii facute de autor cu privire la diferentele dintre manifestarile artistice ale sedentarilor si migratorilor in arealul pontic. Acesta explica arta popoarelor pornind de la consideratii privitoare la viata materiala si la obiceiuri. Intrucat nomadul nu este legat de pamant, el nu are o existenta stabila si de aici: " (…) intregul interes al existentei concentrandu-se asupra animalelor care devin factorul principal. Deoarece primatul animalului se manifesta in arta stepei care perpetueaza in epoca sarmatica procedeele scitilor. In arta clasica elementul central este figura omeneasca: proportiile sale ii determina canonul." Merite deosebite ii revin istoricului Victor Spinei in ingrijirea primei editii in limba romana a Marii Negre, autorul unui studiu introductiv documentat, al notelor si bibliografiei care insotesc lucrarea lui Gheorghe I. Bratianu.
In paralel cu temerara si ambitioasa sa intreprindere stiintifica, Gheorghe I. Bratianu a acordat un interes aparte problemelor geopolitice si geostrategice pe care Marea Neagra si litoralul pontic le-au ridicat si le mai ridica inca de-a lungul unei istorii ale carei talazuri au produs ravasiri ale apei dar si revarsari asupra uscatului. Gheorghe I. Bratianu a fost preocupat de problematica Muntelui si a Marii in contextul geopolitic si geostrategic al Romaniei in acest zbuciumat colt al continentului european. A fost unul din fondatorii revistei "Geopolitica si Geoistoria" aparuta intre anii 1941 si 1944. Geopolitica se intemeieaza pe factorul geografic care insumeaza conditiile naturale in care isi traiesc viata colectivitatile umane. Intre acesti factori geografici Muntele si Marea au o importanta capitala pentru destinele popoarelor, iar poporul roman dupa cum scria Gheorghe I Bratianu evocand si invocand momente grele ale istoriei noastre exemplifica: "Acela care a stapanit Marea Neagra, in mod necesar a trebuit sa-si intinda stapanirea si asupra teritoriului carpatin si dunarean." Asa au stat lucrurile la 1878 cand rusii ne-au luat cele trei judete din sudul Basarabiei incorporandu-le imperiului sau tarist, acesta devenind o putere la Dunare si instituindu-si dominatia absoluta in Marea Neagra.
Tot interesele geopolitice s-au dovedit precumpanitoare pentru Germania si aliatii sai spre sfarsitul Primului Razboi Mondial cand s-a incheiat Tratatul de pace de la Bucuresti (24 aprilie / 7 mai 1918) in urma caruia Romaniei i s-a impus sa cedeze Dobrogea si sa accepte rectificari de frontiera in Carpati prin care se cedau Puterilor Centrale o suprafata teritoriala de 5600 km2, la care se adaugau conventiile economice inrobitoare in domeniile agricol, petrolier si forestier etc., un asemenea rapt teritorial il indreptatea pe Gheorghe I. Bratianu sa constate cu amaraciune si indignare: " Unde au cautat sa margineasca intinderea vietii noastre nationale ? Spre munte si spre mare, in Carpati si in Dobrogea. Ce a dobandit ca elemente esentiale Romania Mare cateva luni mai tarziu ? Muntele si Marea" Un scenariu aproape asemanator din nefericire cu urmari mult mai grave si pe o durata mult mai intinsa a avut loc peste doua decenii, cand dupa diabolica intelegere de la 23 august 1939 intre Hitler si Stalin, in vara lui 1940, rand pe rand URSS a ocupat Basarabia, Nordul Bucovinei si tinutul Herta, Bulgaria si-a intins stapanirea asupra Cadrilaterului iar Dictatul de la Viena impus Romaniei de Germania si Italia oferea Ungariei nord-vestul Transilvaniei cu consecinte dramatice pentru tara noastra: restrangerea deschiderii la mare si pierderea controlului de catre statul roman asupra podisului Transilvaniei si a Carpatilor Orientali. Gheorghe I. Bratianu comenta aceasta noua drama istorica: "tara noastra, intr-o anumita conjunctura, suporta dusmanii dintr-o parte si neincredere din alta. Cum s-a incheiat acest proces? Unde? Tot in aceleasi puncte: muntele si marea" Intemeindu-si indelungile si profundele sale cercetari si studii asupra istoriei noastre, asupra spatiului geografic romanesc, a vecinatatilor romanilor, Gheorghe I. Bratianu concluzioneaza sub raport geopolitic esenta evolutiei romanilor in timp si spatiu: "Istoria noastra, muntii ocupati si marea inchisa ne sugruma libertatea si viata nationala (…) Marea libera si muntii in mainile noastre sunt pentru noi nu numai spatiul vital dar conditiuni vitale, sau mai bine zis, insesi elementele existentei noastre".
In anii celui de al Doilea Razboi Mondial, Gheorghe I. Bratianu a prezentat un ciclu de prelegeri la scoala Superioara de Razboi si un curs despre Marea Neagra la Universitatea bucuresteana, in care printre alte probleme apartinand acestei teme care-l subjugase stiintific inca din anii studentiei sale, el isi exprima convingerea ca prin actiunile militare ale armatei romane din vara si toamna anului 1941, tara noastra reusise sa-si recucereasca pozitiile pe care le detinea de drept la Marea Neagra.
Gheorghe I. Bratianu a purtat cu el, in suflet si in gand, patosul creator dar si mistuitor al universalismului. Potrivit marturiei parintelui A. Ratiu, reprodusa de Doamna Maria G. Bratianu, fiica marelui istoric, in lucrarea: Gheorghe I. Bratianu: l’enigme de sa mort. Les temoignages, Paris, 1992, un detinut incarcerat la Sighet a fost mutat in 1952 intr-o celula de la parter, numarul 8, in locul istoricului. Detinutul amintit a putut remarca pe unul din peretii celulei "scrijelit pe un zid, un plan de istorie universala, scris in limba franceza, probabil cu un cui." La inceputul anului 1953 Gheorghe I. Bratianu era grav bolnav, suferea de disenterie si complet lipsit de asistenta medicala necesara. O comisie s-a deplasat de la Bucuresti la Sighet si i-a cerut istoricului sa-si renege scrierile sale despre Basarabia si Bucovina., ceea ce i-ar fi permis sa beneficieze de ingrijire medicala, dar Gheorghe I. Bratianu a refuzat si a murit la putin timp cu constiinta demnitatii sale nealterate care i-a insotit atat viata cat si opera.
Cat despre destinul monumentalei sale opere sunt de remarcat cuvintele academicianului Alexandru Zub: "un popor care se respecta isi cultiva cartile de temelie, readucandu-le periodic in actualitate mai bine zis asigurandu-le o prezenta continua", Marea Neagra este o astfel de carte a patrimoniului de inalta gandire si eruditie a spiritualitatii romanesti.
BIBLIOGRAFIE
– Gheorghe I. Bratianu, Marea Neagra. De la origini pana la cucerirea otomana, volumele I si II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1988
– Gheorghe I. Bratianu, Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, Editura Eminescu, Bucuresti, 1980
– Istoria Romaniei, Crestomatie II, Epoca medie, Muzeul National de Istorie a Romaniei, Bucuresti, 1982
– Petre Otu, Aurel Pentelescu, Gheorghe I. Bratianu, Istorie
si Politica, Editura Corint, Bucuresti, 2003
– Aurel Pentelescu, In fata istoriei, Gheorghe I. Bratianu, (1898 – 1953), Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2003
– John Rogister, University of Durham, Un moment al istoriografiei europene: catre o istorie universala. Mostenirea lui Henri si Jacques Pirenne, March Bloch si Gheorghe I. Bratianu, in "Revista istorica ", Serie noua, tomul 4, 1993, 1-2, ianuarie – februarie, Editura Academiei Romane
