Cu o mana de bagaje si tinandu-si copiii aproape, epuizate si aruncand in jur priviri pierdute, romancele din Gaza au ajuns in tara. si-au vandut lucruri, au renuntat la soti, case si servicii, s-au strecurat printre ruine bom-bardate si rafale de gloante tanjind dupa "saracia, dar pacea de acasa".
Au plans! Putin de emotie, mai mult de epuizare. Asta a fost prima reactie a femeilor, co-piilor si a unicului barbat din grupul revenit in tara din Fasia Gaza. Pe fetele ne-dormite si din privirile lor pier-dute se mai putea inca citi panica. Eliberati de ten-siu-nea ultimelor zile de astep-tare, cu gandul la sotii si tatii ramasi in zona de razboi, romanii intorsi din Gaza au plans minute in sir pe aeroportul "Henry Coanda", fericiti ca au ajuns acasa.
"Gata! Am ajuns. Este incredibil! Mi-as fi vandut si sufletul sa ajung din nou acasa!", a exclamat ragusit, printre lacrimi, in fata camerelor de luat vederi, Alina Ihrem, una dintre romancele repatriate din Gaza. Epuizata, dar fericita, femeia si-a luat copiii in brate si a inceput sa planga. Aventura celor 31 de romani din Fasia Gaza, femei si copii, s-a incheiat in noaptea de sambata spre duminica, cand s-a finalizat operatiunea de repatriere. Fiecare cu povestea sa. Pe strazile din Gaza, viata bate filmul… Siguranta copiilor lor a fost argumentul suprem pentru care romancele au renuntat la soti, case, servicii, la agoniseala de o viata si au decis sa se intoarca in tara. "Nesiguranta, teroarea. Astea sunt motivele pentru care m-am intors. Am vazut copii morti… Sunt mama… E inuman ce se intampla acolo", povesteste una dintre romancele repatriate.
O alta romanca, Mihaela Siam, a ajuns in Gaza in urma cu 13 ani. De atunci nu si-a mai revazut familia, care locuieste in Brasov. I-a fost greu sa se adapteze la viata de acolo, insa nu imposibil, spune ea. "Mi-a fost greu. Cu limba, cu modul lor de viata, apoi sa ma obisnuiesc cu armele. Toti barbatii au o arma in casa", povesteste femeia, mama a trei copii. Nu a muncit foarte mult, pentru ca avea sot mai instarit. Asta pana anul trecut, cand barbatul i-a murit. De atunci a inceput drama femeii: potrivit legilor musulmane, copiii nu raman in custodia mamei dupa moartea sotului, micutii revenind bunicilor sau oricarei rude masculine a barbatului defunct. "A trebuit sa-mi vand din casa, sa-mi rapesc propriii copii ca sa ajung in tara!", povesteste, cu lacrimi in ochi, Mihaela Siam. Ultimele zile au fost un cosmar pentru ea. Familia sotului este simpatizanta Fatah, iar de la preluarea puterii de catre Hamas situatia i s-a inrautatit: nu avea curaj sa iasa din casa, ii era teama sa-si lase copiii pe strazi. (MEDIAFAX)
