Ne-am plans in toti acesti ani ca nu exista in literatura romana contemporana un roman autentic al comunismului, o carte asadar care, nerenuntand la prinicipiile fictiunii, sa poata fi mai convingatoare prin adevarul celor relatate decat toate paginile de memorii si documente care de aproape 20 de ani nu inceteaza sa fie scoase la iveala. Aceasta fiindca un roman este un roman si are o forta pe care cea mai cutremuratoare memorialistica nu o poate reda.
S-a spus ca in literatura noastra cartea care echivaleaza Arhipelagului Gulag este Inchisoarea noastra cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. Acolo, in peste o mie de pagini autorul a reusit, gratie unei memorii iesite din comun, sa puna pe hartie o panoplie impresionanta a ororilor pe care le-a traversat el si nu numai. Experienta este personala dar pe de alta parte ii vizeaza pe toti aceia care in intervalul 1945-1964 au fost inchisi. Acesta este meritul lucrarii lui Ion Ioanid si prin aceasta memorialistica sa – se poate spune – se invecineaza cu romanul. Altfel spus, a reusit sa se depaseasca pe sine si sa-si prezinte propriile suferinte intr-o cheie universala. Lucru evident valabil si pentru ce a facut Soljenitin in Arhipelagul Gulag.
Publicam in acest numar alte pagini de memorii al unui apropiat colaborator si prieten, Alexandru Mihalcea, care intre 1959 si 1963, deci intre 23 si 27 de ani a traversat la randul lui experienta unei portiuni din gulagul romanesc. Cartea sa Uranus Gherla via Salcia este tot o carte in care memorialistica face casa buna cu romanul. Din pacate s-a scris extrem de putin despre aceasta carte ca si despre prima ei editie din urma cu 12 ani Jurnal de ocna, editura Albatros.
Spunand aceasta, vreau sa arat ca acest visat, asteptat si parca din ce in ce mai irealizabil roman al comunismului exista printr-o serie de fragmente asa cum apar acestea in opera diversilor autori. Alexandru Mihalcea este unul dintre acestia. Daca toate aceste fragmente le-am pune unul in continuarea altuia probabil ca am obtine cea ce dorim. Bunaoara fragmentul despre Salcia are o valoare autentic literara dincolo de orice obiectie ce s-ar putea formula. Apar personaje sinistre asa incat imaginatia se simte pur si simplu umilita in fata realitatii care scapa de sub control. Romanul comunismului este o chestiune universala numai in masura in care fiecare dintre noi prin smerenie poate sa inteleaga ca ce a trait el apartine unui urias scenariu al suferintei si rascumpararii. Altfel ajungem sa ne asfixiem de fapte care prin duritatea si absurdul lor refuza orice inteles. Romanul comunismului de aceea nu poate o fi o carte a neintelegerii, ci dimpotriva a unei coplesitoare deconspirari. A noastra in fata istoriei, a istoriei in fata noastra…
