Profesor de drept la Yale Law School, Susan Rose-Ackerman este unul dintre expertii de marca din SUA in domeniul coruptiei. Participand la un seminar al Bancii Mondiale, Ackerman a acordat un interviu pentru "Romania libera".
» Ati condus un proiect intitulat "Onoarea si increderea in societatile post-comuniste" si sunteti autoarea cartii "De la alegeri la democratie". Unde se plaseaza Romania printre tarile post-comuniste?
— La fel ca Ungaria sau Polonia, si Romania a facut tranzitia la o democratie electorala si economie de piata. Dar inca nu s-a investit destul in responsabilizarea Executivului, in transparentizarea modului cum se fac politicile publice in interiorul Executivului, astfel incat sa-si poata exprima opinia si grupurile din exterior. Intr-o oarecare masura, Uniunea Europeana a impus o metoda de consultare pe care as numi-o corporatista. In sensul ca s-a orientat catre grupuri deja organizate – sindicate, asociatii de oameni de afaceri – cu dezavantajul ca poate limita participarea cetatenilor. Iar in tarile est-europene este foarte important sa avem un proces deschis, in care sa fie incluse cat mai multe parti ale societatii.
» Dupa aderarea la UE, la 1 ianuarie, reformele au incetinit sau au fost deturnate. UE nu pare a mai avea mijloace de presiune prea eficiente, iar cu acest activism slab al societatii civile, cum vedeti viitorul reformelor si al luptei anticoruptie?
— Da, absolut, era previzibil ca reformele vor incetini. Trebuie sa se formeze grupuri de presiune, altele decat cele care deja au acces la procesul legislativ si care sunt foarte multumite de situatia actuala. Nu va fi deloc usor si rezistenta va continua sa fie foarte puternica. Alegerile pot fi o solutie, in mod normal demnitarii trebuie sa poata fi sanctionati prin vot. Dar si aici pot aparea probleme, mai ales daca modul de finantare a partidelor este netransparent si coruptia nu face decat sa evolueze, indiferent de rezultatul alegerilor.
» E coruptia si o problema de mentalitate in tarile est-europene?
— Nu stiu daca e neaparat tipic pentru tarile est-europene, dar intr-adevar am intalnit acolo un soi de atitudine "eh, ce sa facem, asta e".
Pe de alta parte, sondajele arata ca oamenilor nu le convine, chiar daca sunt resemnati cu coruptia.
» In ce masura credeti ca ajuta studiile si clasamentele de coruptie, precum cele ale Bancii Mondiale, mai ales daca intre timp au loc schimbari de guvern si datele nu mai corespund?
— Asta e o problema cu care se confrunta toate cercetarile macroeconomice, nu doar in ce priveste coruptia. Dar daca se aplica o politica anume in jurul careia se face o evaluare, astfel de cercetari pot fi foarte utile – care era situatia inainte de implementare, in timpul si dupa. Din pacate, astfel de studii aplicate sunt foarte rare. Chiar si pentru programele finantate de Banca Mondiala – reforme fiscale, imbunatatirea colectarii de taxe etc. – sunt foarte putine cazuri in care exista asemenea informatii inainte si dupa. Or, tocmai aceste exemple in care reformele au functionat, dovedite cu date concrete, ar putea determina si alte tari sa adopte acel model. Indexul Transparency International nu trebuie utilizat ca mijloc de diagnoza, pentru ca nu este. Este o impresie foarte generala asupra coruptiei, dar nu specifica daca e vorba de sistemul judiciar, de cel sanitar sau de cel al achizitiilor publice. Iar aici Banca Mondiala sau BERD-ul ar putea ajuta, daca ar finanta mai solid componenta de evaluare a proiectelor pe care le finanteaza.
