Prezumtia de nevinovatie „bate” onoarea si morala

Nu mai trebuie sa mire pe nimeni ca cetateanul de rand are din ce in ce mai putina incredere in institutiile statului si/sau in politicieni, atata vreme cat functionarilor publici sau altor importante categorii de bugetari le este ingaduit, prin lege!, sa ramana pe functii chiar si atunci cand sunt anchetati penal. Cu alte cuvinte, pana cand instanta de judecata nu pronunta o sentinta de condamnare definitiva, orice functionar acuzat oficial, in baza unui rechizitoriu, de  fapte de natura penala, poate ramane linistit pe post.
Cel mai recent caz de acest fel este cel al primarului liberal al municipiului Resita, Liviu Spataru, trimis in judecata, la mijlocul acestei saptamani, de procurorii DNA, pentru ilegalitati la legea achizitiilor publice. Edilul este invinuit ca, in schimbul unui contract cu "dedicatie" oferit unui om de afaceri local, ar fi fost rasplatit de acesta cu un sejur de cateva mii de euro, pe litoralul unei tari vecine. In acelasi dosar au mai fost pusi sub acuzatie inca trei sefi din cadrul Consiliului Local. Practic, o directie intreaga a municipalitatii, in frunte cu primarul caruia cetatenii i-au acordat in 2004 increderea lor, si-au pierdut in momentul de fata orice credibilitate. Cu toate acestea, niciunul nu isi va pierde (si) functia, nici macar temporar, pentru simplul motiv ca legea "fraternizeaza" privilegiatii.
si mai aberanta (dar pe acelasi trend) este situatia judecatoarei Rodica Marghescu, de la Tribunalul Timis. Desi condamnata pentru fapte de coruptie, ea a continuat sa intre in sala de judecata si sa imparta… dreptate. A ramas luni de zile in functie, fara sa fie suspendata din activitate, pana de curand, cand instanta suprema a pronuntat o decizie definitiva.
Asistam, asadar, la o aberatie reglementata prin lege. Orice jurist ar sari imediat in sus si m-ar pune "la respect", replicandu-mi ca traim intr-un stat democratic in care prezumtia de nevinovatie e tabu. In ordine, de acord si cu ipotetica replica pe care as putea-o primi si cu principiul in sine! Ce ne facem, insa, cu onoarea ? Cum ramane cu moralitatea? Sunt doua notiuni complet straine demnitarilor romani. Nu am vazut pana acum ca vreun potentat al zilei, demascat pentru te miri ce matrapazlacuri, sa aiba un dram de demnitate si sa isi prezinte demisia de onoare. Lucrurile acestea se intampla doar in statele cu adevarat civilizate, unde functionarul doar banuit de fapte necurate isi prezinta "instant" demisia. Ne mandrim ca am devenit stat UE si ca acum putem sta la aceeasi masa cu tarile cu traditie in democratie. Respectul se castiga, insa, greu. E timpul, poate, sa meditam mai mult asupra notiunilor mentionate anterior si a caror eludare nu e sanctionata de nici o lege penala: onoare si morala..