Cum am devenit si redevenit iesean (V)

)Spuneam despre Petru Arustei ca il consider, in eternitate, cel mai mare artist pe care l-am cunoscut in viata mea si, daca iubesc si urasc din tot sufletul Iasiul, il iubesc pentru ca mi-a prilejuit intalnirea cu un asemenea artist, si il urasc pentru ca l-a martirizat o viata si l-a omorat fara mila in vara anului 1984…
Petru Arustei descindea in Iasi cu grupul studentilor din Podu-Iloaiei (o comuna din preajma Iasiului), grup condus de Laurentiu Ciobanu (Dan Laurentiu) si intr-un tarziu s-a stabilit definitiv in Iasi, muncind pe unde gasea de lucru, pictand si scriind…
Ca si Brancusi, Petru Arustei era autodidactul exemplar, instruit in pictura, literatura, filosofie si muzica, uneori peste nivelul unora dintre noi care au facut cariere universitare… Era un barbat puternic si sanatos si-l vedeam traind mult si apucand sa se bucure de o glorie binemeritata inca din timpul vietii sale…
Toata opera sa plastica e risipita prin colectii particulare sau pe la prieteni si nu stiu daca voi avea norocul sa intocmesc un catalog cu toate lucrarile sale sau sa tiparesc un album care sa contina reproduceri dupa lucrarile sale reprezentative, ilustrandu-i vocatia de pictor genial…
In ceea ce priveste poezia lui Petru Arustei, am ingrijit, impreuna cu poetul Lucian Vasiliu, o editie postum a poemelor sale in proza, Moarte si Renastere si Supravietuire (Institutul European, Iasi, 1994), editie incompleta, dar edificatoare pentru cunoscatori, opera postuma de valoarea unui Lautréamont… O mare literatura cum e literatura franceza nu-i permite sa-i ignore pe Lautréamont sau pe Raymond Radiguet, literatura romana, prin criticii si istoricii ei literari oficiali, isi permite sa-l ignore pe un Petru Arustei si nu doar pe el…
Numai un sclerozat mintal mai poate trata drept autori, intr-o istorie literara, nonvalori absolute ca V. Em. Galan sau Titus Popovici si ignora nume ca Gabriela Cretan sau Cristian Simionescu… Asa se scrie la noi, inca, istoria… Ar trebui sa evoc multe figuri interesante si sa narez intamplari care m-au legat profund de Iasi, pentru toata viata, si probabil ca o voi face intr-o buna zi…
E suficient sa spun, deocamdata, ca Iasiul mi-a fixat definitiv ideea de Centru al Lumii si oriunde m-as fi asezat, temporar, pentru a trai si a scrie, m-am simtit, in adancul meu, apartinind Cetatii Eterne, considerand toate celelalte orase in care am locuit (inclusiv blestematul Bucuresti) drept niste suburbii ale Iasiului…