Acum doi ani, reuniunea la varf a G8 de la Gleneagles in Scotia promitea sa introduca o agenda a dezvoltarii curate si sa mobilizeze sprijinul financiar necesar unei cresteri economice nedaunatoare mediului in economiile de piata emergente. Intalnirea de anul acesta de la Heiligendamm din Germania va trebui sa respecte aceasta promisiune.
Dupa Gleneagles a aparut o masa critica de sprijin popular pentru o reactie hotarata la schimbarile climatice. Unii ar spune ca am atins un punct culminant. Aspectele stiintifice si economice ale schimbarilor climatice au fost puse intr-un context comun prin dovezile stiintifice covarsitoare din studiile Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbari Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC) si cele ale raportului asupra costurilor comparate pentru actiune si inactiune, prezentat de Sir Nicholas Stern guvernului britanic. Peste tot in lume, expertii oficiali, comunitatea economica, cetatenii ingrijorati si guvernele responsabile strang randurile pentru a gasi solutii comune la o problema mondiala, ce ar putea fi cea mai importanta chestiune de sine statatoare cu care ne confruntam ca societate globala.
Statele participante au sansa de a promova rolul mecanismelor pietei in ceea ce priveste doua importante cai de actiune: ameliorarea schimbarilor climatice si, concomitent, crearea de stimulente pentru folosirea pe scara a energiilor curate.
O metoda importanta pentru a atinge ambele obiective este extinderea pietelor de carbon. Finantarea schimburilor de carbon ar fi un vector eficient pentru canalizarea fondurilor catre investitii ecologice, inclusiv in tarile aflate in curs de dezvoltare. Numai anul trecut volumul pietei mondiale de carbon s-a triplat si a depasit marja de 30 de miliarde de dolari. Din aceasta suma, aproximativ 20% au ajuns la proiecte din statele in curs de dezvoltare. O estimare arata ca daca si dupa 2012 (cand expira protocolul de la Kyoto) va exista o reglementare predictibila, echitabila si pe termen lung, destinata reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera, pietele de carbon ar putea creste exponential si ar fi in masura sa directioneze anual fluxuri financiare de 20-120 miliarde dolari catre tarile in curs de dezvoltare.
Aceste fonduri sunt extrem de necesare. Calculele Bancii Mondiale demonstreaza ca statele in curs de dezvoltare ar trebui sa investeasca in fiecare an pana in 2030 aproape 165 miliarde de dolari doar pentru a aproviziona populatiile lor cu electricitate. Dar numai pentru jumatate din aceasta suma s-au identificat sursele de finantare. La aceasta lipsa de 80 de miliarde de dolari se adauga alte nevoi de investitii in statele in curs de dezvoltare: 30 de miliarde pe an pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (iar asta numai a gazelor provenite din sectorul productiei de energie) si inscrierea pe o cale de dezvoltare mai putin carbon-intensiva, plus 10-40 de miliarde de dolari anual pentru adaptarea la deja inevitabilul impact al schimbarilor climatice.
Un angajament clar al G8 in favoarea pietei globale de carbon va influenta pozitiv fluxurile de finantare pe termen lung de dupa 2012. Finantarile ar putea ajuta la reducerea defrisarilor, care contribuie cu 20% la emisiile de dioxid de carbon generatoare de schimbari climatice. Un instrument financiar dedicat carbonului forestier poate recompensa conservarea padurilor ca metoda de protejare a climei, contribuind la prezervarea ecosistemelor si la echilibrarea veniturilor pentru comunitatile sarace din tarile in dezvoltare. Banca Mondiala este interesata sa gaseasca parteneri pentru a testa un asemenea instrument de evitare a defrisarilor.
O piata extinsa a carbonului este un real sprijin pentru finantarea tranzitiei spre o economie cu consum redus de carbon, dar singura nu este de ajuns. Ca oricarei alte piete noi si acesteia ii va lua timp sa se maturizeze si sa penetreze zonele cu institutii mai slabe ale economiei de piata.
Cancelarul german Angela Merkel spunea ca tarile bogate trebuie sa-si asume rolul de lider, deoarece numai asa economiile mai putin dezvoltate le vor urma exemplul. Merkel are dreptate. Marea Britanie a anuntat recent o noua componenta internationala a Fondului pentru Transformarea Mediului, componenta care are o valoare de 800 de milioane de lire sterline. Primul ministru al Japoniei, Shinzo Abe, a declarat ca tara sa este gata sa analizeze posibilitatea de a institui un nou mecanism financiar, prin care tarile in curs de dezvoltare sa beneficieze de fonduri substantiale pe termen relativ lung pentru a stopa incalzirea globala. De acest tip de actiune are nevoie lumea.
A mobiliza astazi si pe viitorii 5-10 ani finantari pe scara larga pentru investitii curate este de o importanta majora, pentru ca aceasta este perioada in care tarile in curs de dezvoltare vor initia reducerea emisiilor de carbon pe urmatorii 50 de ani. Daca putem sa ajutam aceste tari sa adopte o cale de dezvoltare care implica un consum redus de carbon, inseamna ca am facut un pas imens in directia protejarii planetei noastre si in acelasi timp in directia unui ajutor pentru ca statele in cauza sa poata reduce saracia si sa le ofere cetatenilor lor o viata mai buna. Intalnirea de la Heiligendamm poate aduce progrese in angajamentele asumate acum doi ani la Gleneagles, apropiind lumea mai mult de un viitor durabil. z
Katherine Sierra este vicepresedinte pentru dezvoltare durabila al Bancii Mondiale.
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org
