In plina campanie pentru transparenta guvernamentala ceruta de presedintele Basescu si incurajata la unison, in cea mai conspirata opacitate de toate partidele politice, s-a strecurat insistent, ca si cum ar vrea sa fie singurul semnal luminos in noaptea nepatrunsa, insusi licuriciul.
Cu cateva zile in urma, un conclav al ierarhilor PSD a fost deranjat de ambasadorul Maiestatii Sale Britanice. Dl Barnett a fost vazut intrand si apoi iesind din sediul principalului partid de opozitie. N-a fost chiar Polonius ascuns dupa perdele, nici stafia tatalui lui Hamlet, surprinsa intr-un acces de persecutie oedipiana. Interlocutorul-tinta al dlui Barnett a fost insusi Geoana. Mircea Geoana. Cel mai fluent vorbitor de engleza din clasa politica romaneasca n-a avut dificultati sa-l inteleaga pe emisarul coroanei britanice.
Dar ce anume si-au spus cei doi ramane misterul invaluit intr-o enigma, despre care vorbea odinioara insusi Churchill, referindu-se la comunismul de tip sovietic. Dl Barnett a avut privilegiul sa-l revada in mai multe randuri pe Mr. Geoana, in plina campanie pentru referendum. Nu vom sti niciodata daca rezultatul acestui dialog din recuzita "back-channel diplomacy" sau, in traducere libera, "iesirea prin Sarindar", in vazul scurt dar cuprinzator al presei, a avut ca rezultat reinstalarea lui Traian Basescu la Cotroceni. Singura certitudine a acestor vizite cu tir repetat este ca oaspetele a vrut sa fie vazut.
Episodul ar fi fost trecut cu vederea, la propriu, daca deunazi el n-ar fi fost completat de activarea clauzei de salvgardare a amestecului anglo-saxon in afacerile interne ale partidului de suflet al lui Ion Iliescu. Ieri-alaltaieri, in plin si aparent furios conclav al acelorasi mandarini social-democrati, a intervenit insusi dl Nicholas F. Taubman, ambasadorul SUA in Romania. Dl Taubman a stat de vorba, tot intre patru ochi si tot cu Mircea Geoana. Acesta din urma a parasit indata dupa convorbire sediul PSD, oarecum iritat si taciturn. Se pare ca incercarile sale de a-i retine la convorbire pe dnii Diaconescu, Dancu si Hrebenciuc n-au avut succes. Trimisii "axei" l-au targhetat, nu-i asa, exclusiv pe Geoana. Mircea Geoana.
Din acest balet diplomatic neconventional retinem cateva cunoscute si numeroase necunoscute. Sa le luam pe rand. Unde nu intelegem, vom improviza in spiritul oamenilor si al timpului.
Intalnirile diplomatilor tarilor aliate cu oficiali sau politicieni din opozitie tin de normalitate. Ambasadorii Angliei si SUA reprezinta tari al caror rol in consolidarea democratiei si in integrarea euro-atlantica a Romaniei a fost determinant. Fara sa aiba un "droit de regard" formalizat in privinta evolutiilor politicii noastre interne, Londra si Washington sunt principalii parteneri strategici ai statului roman, prin meritele si vointa politica consecventa ale acestuia, inclusiv in domeniul apararii si securitatii. Intr-o perioada de criza politica prelungita, interesul celor doua capitale este cu atat mai justificat.
Ambasadorii sunt mesageri eficienti mai ales atunci cand sunt discreti. Cand opteaza ostentativ pentru indiscretie, asa cum s-a intamplat in cazul intalnirilor cu dl Geoana, la sediul PSD, inseamna ca acest gest a facut parte din mesajul dorit, daca nu cumva a fost insusi mesajul.
Dar de ce il cauta excelentele anglo-saxone tocmai pe dl Mircea Geoana? Pentru ca dl Geoana conduce un partid important, aflat in plina deriva de indecizie? Pentru ca dl Geoana a fost ambasador la Washington, ministru de Externe, bursier la London School of Economics? E posibil. Sau poate pentru ca a deschis, in fosta guvernare PSD, o poteca convingatoare in directia axei Londra-Washington? Este sau a fost, in orice caz, o figura familiara si previzibila pentru englezi si americani.
Dnii Barnett si Taubman au vrut sa marcheze deopotriva un interes amical pentru dl Geoana si unul inca nelamurit, poate chiar intrigat, pentru presedintele PSD. Partitura lor ar fi putut foarte bine suna cam asa:
"Draga Mircea, te cunoastem de mult si bine. Esti un excelent jucator de tenis si un foarte simpatic iubitor al familiilor americane. Limba ta engleza este mult mai bogata decat a lui Basescu, iar pronuntia infinit superioara dialectului lui Iliescu. Te stim de mic, daca ne permiti aceasta constatare. Chiar de pe vemea cand erai colaboratorul apropiat al lui Teodor Melescanu. Cum care Melescanu? Teo, diplomatul lui Ceausescu, fumatorul de trabucuri cubaneze, amicul lui Costea si coinstalatorul firului rosu. Ne-am bucurat sa vorbim, intre primii, cu tine despre bazele noastre la Marea Neagra, ti-am fost recunoscatori cand ai acceptat suspendarea competentei Curtii Penale Internationale pentru militarii americani pe teritoriul Romaniei. Mircea draga, ce mai, Mirceo, stim ca ai o situatie grea in partid. Dar acest partid nu e al tau si nu va fi nici al urmasilor tai, ci al stramosului vostru comun numit Ion Iliescu. Suntem siliti sa constatam ca PSD sub conducerea ta e mai putin occidental in apucaturi decat reusea insusi nasul de botez, al tau si al ziaristului de la Constanta, cu ani in urma. Nimic nu-ti convine. Ba intri, ba iesi de la guvernare. Cu Traian te porti mai rau decat insusi Decebal (Traian Remes). Fostul tau sef Mele si viitorul tau aliat Tari vor s-o-ntinda nemteste din Irak si sa-i cheme pe rusi la manevre negalante la Marea Neagra. Cu noi cu tot, fara sa ne-ntrebati. Noroc cu vechii nostri tovarasi de drum din razboiul rece, care v-au raspuns ca rusii nu viziteaza ca militari tarile balcanice decat cand le ocupa. Ah, crezi ca nu era decat o aluzie? Ni se spune ca vorbesti mai bine englezeste decat romaneste. Nimeni nu-i perfect. La umbra falnicei cvadrigi Atanasiu-Melescanu-Cioroianu-Tariceanu vei invata repede si ruseste, Mircea Oltul repeteaza! Am vrea sa ne inselam, din adancul inimilor noastre. Salut-o pe Mihaela!"
Acesta a fost monologul inventat al ambasadorilor Barnett si Taubman, dupa ce, la un semn, li s-a deschis calea spre domnul Mircea. Atat de occidental, dupa voce, dupa port.
