Asta este cert, pentru că un Guvern social-democrat acționează (dacă e să ne luăm după definiție) în spiritul solidarității. Adică se ia de la toată lumea, toți plătitorii de taxe și impozite, pentru a-i ajutora pe cei năpăstuiiți. Și de ce nu ar face-o Guvernul actual, de stânga, dacă au făcut-o și alte Cabinete, cu pretenții de dreapta?
La prima vedere, nu este nimic rău în aplicarea acestui principiu al solidarității în cazul celor care au rămas fără agoniseala de-o viață. Am putea spune că nu putem să rămânem indiferenți în fața suferinței celor care au fost nevoiți să se refugieze pe la rude sau prin vreun cămin cultural coșcovit sau, după caz, modernizat cu fonduri europene dar care stă cu lacătul pe ușă.
Da, toate acestea ar fi valabile dacă nu ar fi existat Legea asigurării obligatorii a locuințelor, 260/2008, adoptată în perioada Guvernului condus de Călin Popescu Tăriceanu, tocmai pentru ca statul să nu mai fie strâns cu ușa să scoată bani din vistierie atunci când lovesc stihiile naturii. Principiul actului normativ este simplu – fiecare își asigură locuința la o societate de profil și atunci când lovește viitura este despăgubit, fără a se mai pune presiune pe stat.
O lege strâmbă
Numai că legea cu pricina, deși publicată încă de atunci în Monitorul Oficial, nu a produs efecte. De zece ani, de când este în vigoare, tot statul plătește refacerea locuințelor afectate de inundații.
Trebuie spus din capul locului că de vină sunt deopotrivă oamenii, societățile de asigurări și, în final, primarii. Oamenii se lasă pe tânjeală și invocă motive din cele mai diverse pentru a nu-și asigura locuințele, de la ”nu am bani” până la ”nu o să mi se întâmple tocmai mie”.
Apoi, chiar dacă un sătean se decide să respecte legea – de frică de sancțiune sau de posibilitatea de a rămâne pe drumuri – nici societățile de asigurări nu acționează tocmai cinstit. Dacă locuința cu pricina este într-o zonă inundabilă, refuză să o asigure. Ba găsesc pretexte chiar și atunci când amplasamentul nu este situat chiar în calea șovoaielor, dar ar putea exista un risc cât de mic. Și asta se îmntâmplă pentru că brokerii de asigurare sunt nemulțumiți de comisioanele mici. Unde mai pui că trebuie să te mai duci și pe coclauri, pe unde are casa nea Ion sau nea Vasile.
Așa s-a ajuns la situația în care, potrivit datelor PAID, la 31 decembrie 2017 erau asigurate la nivel național un număr de 1.693.006 locuințe din totalul de 8.929.167 cât reprezintă fondul locativ din Romania. Astfel, gradul de cuprindere în asigurarea obligatorie de locuință era de 18,96% la finalul anului trecut. Ba, mai mult, numărul polițelor încheiate în 2017 a scăzut față de anul precedent, când s-au înregistrat 1.703.047 de contracte.
Și acum vine partea interesantă. Conform PAID, județele cu gradul cel mai scăzut de cuprindere în asigurare sunt: Botoșani (8,92%), Gorj (8,74%), Mehedinți (8,46%), Olt (8,45%) și Vaslui (8,23%). Cu alte cuvinte, județe sărace, dar care aproape niciodată nu scapă de viituri, atunci când ele se pornesc în urma ploilor diluviene. Așa s-a întâmplat și acum – Botoșaniul, Oltul și Vasluiul au fost grav afectate de răvărsările râurilor și ale șovoaielor năpustite de pe versanți. La polul opus, cele mai multe polițe de asigurare obligatorie a locuințelor sunt încheiate în București (38,56%), unde nimeni nu a auzit în ultimele decenii de vreo casă pusă la pământ de ieșirea Dâmboviței din matcă.
Nu se dau amenzi din considerente electorale
Dar vina cea mai mare este a celor care au conceput legea. Actul normativ prevede că sancționarea proprietarilor de locuințe fără asigurare obligatorie este responsabilitatea administrațiilor publice locale, fără însă ca această responsabilitate să presupună și o raportare către PAID a sancțiunilor aplicate. Ei bine, cum să se ducă primarul și să-l amendeze pe nea Costică pentru că nu și-a asigurat casa? Păi îl mai votează nea Costică la următoarele alegeri?
Și nimeni nu-i poate amenda pe primari pentru că nu aplică legea, pentru că aceasta prevede sancțiuni doar pentru proprietari (de până la 500 de lei, o sumă usturătoare pentru un sătean din județul Vaslui, de exemplu), nu și pentru cei puși să o aplice.
Acum, se coace o noulă lege a asigurării obligatorii a locuințelor. Ideal ar fi ca în noua formă să se prevadă alte autorități, decât cele locale, care să aplice amenzile pentru nerespectarea ei. Sau să se precizeze cine-i amendează pe primari.
