Saptamana viitoare se deschide o noua editie a Targului de carte care din 1992 incoace poate fi socotit evenimentul inceputului de vara.
Un targ de carte, evident, nu este nici targ de masini sau de pasari, nu este nici targul de fete de pe muntele Gaina. Un targ de carte are o miza speciala care poate fi rezumata tocmai prin aceea ca imbina contrariile. Nu vreau sa fac teoria chibritului, dar in nici un alt loc decat aici autorii si poate si cititorii nu traiesc mai acut impletirea bucuriei cu jalea.
Bucuria e ca de la sine inteleasa. Daca esti autor si ai o carte, normal ca te simti bine si pentru cateva clipe chiar plutesti in iluzia ca te-ai afla in centrul atentiei, daca nu chiar a universului.
Dar de retinut, aceasta dureaza foarte putin. Doar prostii por ramane toata viata robi unei iluzii si-si duc infatuarea pana in panzele albe. Cunosc autori care pur si simplu nu se pot trezi din betia propriului eu. Nu au pic de simt critic, nu se pot privi intr-o oglinda cinstita, se considera mereu buricul pamantului si asa probabil vor muri, cu deplina convigere ca sunt genii.
Asemenea prosti ies fireste din discutie. Cat as vrea sa dau nume care-mi stau pe limba dar din prudenta, delicatete, chiar lasitate ma abtin.
Asadar daca nu esti prost, ai capul pe umeri si nu te poti imbata cu apa de ploaie, atunci un targ de carte poate pur si simplu sa te umple de deznadejde. Iti dai seama ca in mijlocul acelei abundente de titluri cartea ta se pierde ca un fir de nisip pe o plaja. Ce poti face ca s-o scoti mai in fata, s-o faci mai vizibila, sa-i determini pe oameni s-o cumpere? Daca devii sclavul unor asemenea framantari, atunci fii sigur ca mai devreme sau mai tarziu vei da in primire. Totusi, jalea este autentica si nu are nici un rost s-o camuflezi. A-ti purta jalea cu demnitate si austeritate e un semn de noblete. Autorul deplin constient de relativitatea muncii sale fara sa fie otravit insa de sentimentul zadarniciei poate sa retina calitatea din mijlocul celei mai inabusitoare cantitati. El intelege ca unor asemenea conditii concurentiale in care promovarea conteaza mai mult decat valoarea, nu le poate face fata. E singur, timid, nu are in spate nici o galerie, doar buna sa credinta si dramul de talent prin care incearca sa faca incomunicabilul comunicabil. E un drum lung si cu toate acesta si-l asuma ducand in carca oprimanta jale. Treptat, dupa o perioada poate identica ascezei din procesul de formare duhovniceasca, va incepe sa se si bucure. Se va bucura tocmai ca nu-l stie nimeni sau il stiu foarte putini. Putinul devine sinonim calitatii si iese din joc, demonul nu-l mai poate musca, e doar el cu ingerul sau. Targul de carte este o sarbatorae a cartii dar aceasta daca vedem lucrurile superficial festivist, daca le vedem in profunzime intelegem ca aduce o teribila incercare celor sensibili si lucizi. Iesi un alt om sau clachezi.
