Alaturi de UE, care si-a sarbatorit de curand semicentenarul, multi dintre cetatenii ei pasesc de asemenea pe drumul varstei mijlocii. In acelasi timp, ei devin tot mai constienti ca, in urma schimbarilor demografice, urmatorii 50 de ani ai Uniunii ar putea arata complet diferit de prima jumatate de secol de existenta.
Primii 50 de ani au fost marcati de o populatie in crestere si de o proportie ridicata de persoane active in raport cu copiii si batranii. Generatia asa-numitilor "baby boomers", a exploziei demografice postbelice, a generat o perioada de crestere economica care a intarit pozitia Europei in lume si a dus la o imbunatatire drastica a calitatii vietii.
In urmatoarele cinci decenii, in schimb, generatia aceasta va atinge varsta pensionarii. O forta de munca diminuata va trebui sa duca greaua povara a sustinerii pensiilor si ocrotirii sanatatii noilor varstnici. Pana in 2050, 36% dintre europeni vor fi in varsta de peste 60 de ani. In pofida unei cresteri a sperantei de viata, natalitatea redusa va face ca incepand cu 2020 populatia europeana sa inceapa sa scada ca numar.
Desi e putin probabil ca Europa sa saraceasca in urma acestui proces demografic, continentul ar putea trece totusi printr-o perioada de crestere mai modesta. In conditii in care celelalte variabile raman egale, tarile cu o pondere mai mare a populatiei varstnice tind sa aiba o crestere a Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor si a productivitatii mai putin accentuata decat tarile "mai tinere". Forta economica a Europei in raport cu restul lumii ar putea de aceea sa scada, poate chiar abrupt.
Dar, concomitent cu imbatranirea si depopularea Europei, populatia din majoritatea statelor in curs de dezvoltare este tanara si aflata in crestere. Pana in 2050, cele 50 de state cel mai slab dezvoltate isi vor dubla populatia. Daca in Europa raportul dintre populatia activa si cea non-activa va scadea la aproximativ 1,4, in lumea slab dezvoltata el va fi mult mai ridicat.
Multe state din regiunile in curs de dezvoltare, precum America Latina, Africa de Nord, Orientul Mijlociu si o mare parte a Asiei, vor fi capabile sa absoarba armatele de potentiali lucratori si sa profite de impulsul dat astfel cresterii economice. (De fapt acest "miracol" a survenit deja in Asia de Est.) Ca rezultat, cota pe care aceste tari o detin in economia mondiala va creste.
Alte regiuni nu vor putea probabil sa ofere o ocupatie productiva pentru forta lor de munca. Adevaratele cohorte de tineri lipsiti de ocupatie ar putea genera o criminalitate ridicata si nelinisti sociale. Instabilitatea politica, razboiul si terorismul, posibile consecinte ale noii stari de fapt, ar avea efecte devastatoare, atat pe plan intern, cat si pe cel extern, deci si in Europa. Perspectivele demografice ale Africii sub-sahariene arata deosebit de sumbru, cu populatii intregi de tineri lipsiti de posibilitatea de a se integra pe piata muncii. Deja acum migratia din Africa si din alte regiuni spre Europa este in crestere; pe masura ce populatia din tarile sarace creste, se multiplica si potentialul de emigranti.
Presiunile migrationiste se prezinta insa ca o posibila solutie pentru problema pietei muncii in Europa. Continentul are nevoie de persoane de varsta activa pentru a reduce povara unei populatii aflate in imbatranire, asa ca relaxarea restrictiilor de imigrare ar fi de ajutor. Dar procesul ar putea aduc cu sine probleme sociale – din teama pentru locul de munca si siguranta personala si fata de diferentele culturale, europenii sunt reticenti in a accepta o infuzie de straini. Deschiderea portilor ar trebui sa fie un proces gradual si controlat, insotit de eforturi consistente de a convinge cetatenii de beneficiile sale. Mai mult decat atat, dat fiind necesarul masiv de imigranti pentru contrabalansarea efectelor de imbatranire, o asemenea abordare ar fi in cel mai fericit caz o solutie partiala.
Europa poate adopta totusi si alte solutii pentru a redresa dezechilibrul demografic sau pentru a se adapta la acesta. Multe state europene deruleaza deja programe destinate cresterii natalitatii. Stimulentele fiscale si indemnizatiile lunare pentru cuplurile care au copii, pe de o parte, si demotivarea contraceptiei, pe de alta, fac parte din cele mai uzuale masuri de incurajare a unei fertilitati crescute. In multe tari europene, barbatii au o pondere mult mai mare decat femeile in forta de munca. Initiativele menite sa le permita mamelor sa lucreze, cum ar fi gradinitele si cresele finantate public si programul de lucru mai flexibil, pot incuraja reconcilierea carierei cu familia, sporind astfel forta de munca activa.
Este insa destul de improbabil ca efectele unor asemenea politici se vor simti prea curand. Masurile trebuie deci directionate catre cei deja integrati in piata muncii, in sensul de a-i incuraja sa economiseasca mai mult pentru viata la pensie, dar si catre persoanele care sunt pe punctul de a se pensiona. Sistemele actuale de pensii ii penalizeaza foarte des pe cei care doresc sa munceasca si dupa varsta oficiala de pensionare, iar discriminarea pe criterii de varsta ii descurajeaza pe sexagenarii sau septuagenarii apti si dornici de a lucra. Schemele de pensionare mai flexibile, reformele legislative si campaniile mediatice de informare menite sa schimbe perceptia angajatorilor fata de lucratorii varstnici le pot permite acestora din urma sa munceasca o perioada mai indelungata. Incurajarea formarii continue va ajuta oamenii sa-si adapteze aptitudinile si cunostintele pentru a face fata cerintelor unei economii in schimbare. Avand in vedere speranta ridicata de viata, cresterea varstei legale de pensionare este o alta cale rezonabila pentru a aborda efectele negative ale imbatranirii populatiei.
O combinatie a acestor masuri – si a altora – ar ajuta Europa sa mentina standardele ridicate de viata in deceniile ce vor urma. De exemplu, recunoasterea potentialului de crestere a unor regiuni cu structuri demografice mai favorabile va favoriza aliante politice si economice, de natura sa ajute Uniunea Europeana sa-si pastreze statutul global. Asistenta acordata tarilor in curs de dezvoltare in efortul acestora de a a crea locuri de munca si de a imbunatati nivelul de trai va reduce migratia necontrolata si va diminua costurile ei sociale.
Schimbarile demografice se produc lent, dar efectele lor pot fi prognozate din timp. Daca statele UE vor sa faca fata provocarilor demografice ale urmatoarei jumatati de secol, nu ar trebui sa intarzie sa se pregateasca. z
David E. Bloom este profesor de economie si demografie la scoala de Sanatate Publica de la Harvard
Bo Malmberg este profesor de geografie la Universitatea Stockholm si coordonator de cercetare la Institutul de Studii asupra Viitorului din Stockholm
Copyright: Project Syndicate, 2007
www.project-syndicate.org
