Legenda prozei americane, domnul Thomas Pynchon, caruia i s-au tradus si in romaneste "V" si "Strigarea lotului 49", a mai scris un roman publicat la sfarsitul anului trecut si intitulat "Against the Day". Cartea e cat un dictionar – are peste o mie de pagini! – si are ambitii biblice pe care criticii americani de serviciu nu s-au sfiit sa le denunte imediat. E drept, s-au mai gasit unii care sa-l apere, declarand cartea o capodopera, dar verdictul general a fost necrutator: "Thomas Pynchon nu mai e romancierul de care avem nevoie!".
Cartii i se reproseaza cateva lucruri mari: ca e uriasa, cu sute de personaje si o intriga imposibil de urmarit, ca e un puzzle pompos de povesti, pretentios fara sa fie provocator, ca e impanat pana la refuz cu ciudatenii. Criticul de la "The New Yorker" isi incepe senin rechizitoriul cu intrebarea: "Ce-o fi fost in mintea lui?". Putini aparatori s-au aratat la orizont. Dintre acestia, cativa au laudat antiintelectualismul agresiv al prozatorului, dar si faptul ca impinge experimentul literar la limite fata de care "Ulise" a lui Joyce pare o joaca de copii. "Against the Day" poate fi citita ca un cantec de lebada al anarhismului, vazut ca singura alternativa politica posibila, sau ca o poveste despre terorism, spusa cu o luciditate infricosatoare. La finele cartii, putin dupa pagina cu numarul 1.000, unui elev i se cere sa scrie un eseu despre ce inseamna sa fii american. Raspunsul lapidar e urmatorul: "Inseamna sa faci ceea ce ti se spune, sa iei ceea ce ti se ofera si sa nu te revolti ca sa nu fii impuscat de soldati".
