» Desi publicul a dat navala peste tot, muzeele au reusit cu greu sa faca fata onorabil asteptarilor oamenilor pentru o seara de sambata.
» Cele mai atractive au fost evenimentele organizate special cu aceasta ocazie, dar si calitatea acestora a lasat de multe ori de dorit.
» La Muzeul Taranului Roman (MTR) tinerii intelectuali alternativi au dansat pe muzica lautareasca si au mancat pastrama de berbec si pastrav la gratar.
Noaptea muzeelor este o ocazie buna ca aceste institutii sa-i atraga pe cei care altfel nu le-ar trece pragul. Insa, poate ca strategia potrivita ar fi fost aceea de a oferi distractii de impact pe moment si entertainment cu aroma culturala de calitate, in speranta ca vizitatorii se vor intoarce cu alte ocazii pentru a vizita cu mai mult interes si rabdare muzeul, platind si un ban pentru intrare. Neintelegand acest lucru, cele mai multe muzee s-au bizuit pe colectiile permanente sau pe cele din cadrul programului obisnuit, iar evenimentele speciale nu au fost peste tot interesante. In plus, a lipsit un program comun cu orele si evenimentele de la toate muzeele. Din cele patru muzee la care am ajuns, cele cu specific cultural romanesc ar fi avut mai multe sanse sa concureze televizorul si distractiile obisnuite, doar unul fiind la inaltimea ocaziei.
Dragos Bucurenci a jucat hora la MTR
Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC) nu a participat anul acesta la Noaptea muzeelor, din cauza raliului de formula 3 din preajma Casei Poporului. Tinerii artisti si clubberi, ramasi fara o sursa de muzica electro intr-un spatiu cultural, s-au mutat in grup la Muzeul Taranului Roman, care le-a inteles perfect gusturile si de data aceasta. Nu le-a dat muzica electro si arta contemporana, dar le-a dat Taraful din Marsa, venit in oras pentru o nunta si invitat spontan la muzeu, iar ei au dansat, in frunte cu Dragos Bucurenci, au facut hora si au aplaudat in picioare. La o palinca si o bere ieftina la pahar a mers ceafa de porc sau pastrama de berbecut la gratar, destul de ieftine si ele, fata de pastravul cu mamaliguta, care era 15 lei. Cei mai putin cheflii au umplut curtea interioara, unde au fost proiectate cele mai bune filme de la festivalul de la Astra. O secventa lunga cu o negociere sangeroasa intre o tiganca tanara si un taran octogenar pentru pretul unui cos de paie a tinut publicul pe scaune si a starnit hohote de ras.
Beneficiind de apropierea de Muzeul Antipa si MTR in Piata Victoriei, Muzeul Geologic, destul de plat de altfel, a organizat o Noapte Mezozoica cu dinozauri, decor de liane, zgomote si lumini speciale, care a atras sute de persoane, care au navalit fara sa mai respecte vreo ordine de vizitare si au dat peste cap monoloagele si rolurile actorilor. Antipa parea ca are un program ceva mai ofertant, mai ales pentru copii, punand la bataie mai multe evenimente speciale, pe langa colectiile permanente. Nu am prins conferinta despre otravuri si veninuri, nici interceptarea liliecilor cu ajutorul ultrasunetelor, dar am ajuns la colectarea entomologica a insectelor din curtea muzeului, unde erau cativa adulti si un singur copil. Muzeul era insa plin de oameni, iar la "Prima expozitie profesionala de acvaristica", gazduita de muzeu, abia te puteai strecura printre acvarii si vizitatori, cu toate ca intrarea se platea, iar pestii erau banali. Oricat de simpatic ar fi bucurestenilor Muzeul Antipa, e nevoie de ceva mai mult decat de bunavointa publicului intr-o seara pe an si de imaginatia muzeografilor pentru evenimente cu nume sonore ca acesta sa poata face concurenta unei ore de Animal Planet.
MNAR se lasa pe mana amatorilor
La Muzeul National de Arta, unde au venit peste 6000 de vizitatori, pustii stateau pe bordura in curte si nu pareau ca au nevoie de vreo distractie in plus. In schimb, cei care se inghesuiau in holul intrarii principale pentru a vedea un spectacol de dans contemporan mixat cu proiectii video, intitulat "Corpuri in oglinda", nu erau prea impresionati de show. Cate o tanara imbracata feminin-casual se rupea in miscari superlente sau artistic haotice, pe muzica sugestiva si pe fundalul unui ecran luminat de jocuri de forme si culori. Din pacate, efectul artistic s-a pierdut pentru o parte din public, in jurul meu mai multi spectatori comentand mai degraba formele dansatoarelor. Majoritatea celor prezenti la muzeu mi-au parut a fi genul care de regula petrec sambata seara in familie sau la televizor mai degraba decat in cluburi. Colectia permanenta de arta romaneasca a muzeului era si ea destul de vizitata, dar mai mult in fuga, iar expozitia de mobilier provincial francez, cu toata bunavointa publicului, cu greu ar putea fi considerata la inaltime ocaziei. Cu toate astea, vizitatorii pareau ca se simt bine si nu se grabeau sa plece. Ar fi vrut probabil un amestec ceva mai tare de distractie si cultura, dar au fost ingaduitori fata de situatia bine cunoscuta a muzeelor romanesti.
