In timp ce politicienii nostri transforma lupta politica locala in "cea mai bizara lupta politica", din simplu motiv ca nu mai respecta nici o logica, in jurul nostru se intampla lucruri. Zilele acestea, omul-cheie al "aliatilor nostri", secretarul american de stat, Condoleezza Rice, face o vizita de lucru in Rusia, tara cu care noi nu reusim nicidecum sa vorbim limba diplomatiei. Fireste ca nu are rost acum sa incercam sa raspundem la intrebarea "Oare din ce cauza?", fiindca avem de raspuns la singura intrebare, mereu pusa, chiar mai des decat o data la patru ani: "Eu cu cine votez?".
Dar daca e sa vorbim despre vizita la Moscova a secretarului american de stat, vizita care in mod normal ar trebui sa ne intereseze direct, atunci, inainte de a intelege scopul acesteia, ar trebui sa recapitulam contextul. Aceasta vizita vine pe fondul unor afirmatii dure ale presedintelui Putin, afirmatii nemaiintalnite de pe vremea URSS-ului. Daca la München, Putin a invinuit SUA ca este "factor de instabilitate" si ca "isi depasesc frontierele in toate domeniile", pe 9 mai a condamnat politica lui Bush ca fiind una care "arata acelasi dispret pentru viata si aceeasi pretentie de a fi o natiune cu un destin exceptional care isi impune dictatul in lume ca al Treilea Reich". Sunt afirmatii foarte dure, insa e bine sa tinem cont ca aceste reactii vin in urma unor remarce incomode din partea unor oficiali ai SUA, care incercau sa-si justifice politica expansionista prin argumente de tipul "Avem nevoie de intregul spectru al mijloacelor de aparare, intrucat nu stim cum va evolua situatia in tari ca Rusia, China, Coreea de Nord, Iran". O astfel de afirmatie in contextul politicii "razboaielor preventive" si a incercarii SUA de a-si extinde excesiv trupele si scutul antiracheta spre hotarele Rusiei, este pentru Moscova jignitoare. In acelasi timp, e bine sa reamintim ca atat pentru Rusia, cat mai ales pentru SUA, aceasta intalnire este importanta si pentru ca se apropie anul electoral. SUA stie ca intr-un an ca acesta e bine ca Ursul sa fie in barlog, iar Rusia stie ca intr-un astfel de an, Unchiul Sam e bine sa-si tina telecomanda si cardul acasa.
In cest context, scopul principal al vizitei lui Rice este acela de a reabilita "parteneriatul strategic" cu Rusia. Toata lumea recunoaste ca in ultima perioada relatia dintre cei doi parteneri s-a inrautatit, ajungandu-se poate la cea mai proasta perioada de dupa caderea comunismului. Preventiv, Rice, ca specialist cu state vechi in acest domeniu, ne anunta ca nu este vorba despre nici un "nou Razboi Rece". Chiar daca reabilitarea parteneriatului nu poate avea loc acum, Condoleezza are ca misiune, cel putin, sa stopeze inrautatirea relatiilor dintre cele doua state. Insa pentru stoparea si reabilitarea parteneriatului, Rice e nevoita sa rediscute punctual lista cu multele neintelegeri intre cele doua state acumulate in ultimii ani. America are de urmat un anumit plan al politicii externe, iar unele din aceste planuri intra in contradictie cu interesele Rusiei. Cele doua parti se afla acum in postura de a-si renegocia interesele. Americanii vor sa instaleze un scut antiracheta in Europa de Est, incercand sa-i convinga pe rusi ca nu-i vizeaza pe ei, insa Kremlinul este ferm impotriva acestuia. Rusia chiar a amenintat cu iesirea din Tratatul asupra Fortelor Conventionale din Europa in caz ca Pentagonul isi continua politica de expansiune spre Est. De asemenea, daca SUA pare a fi ingrijorata de probleme precum monopolul de stat al energiei si anumite excese autarhice ale Moscovei, Rusia este ingrijorata de posibilitatea de intrare in NATO a unor tari precum Ucraina si Georgia. Mai exista o problema: Rusia este de partea Serbiei si nu este de acord cu planurile SUA asupra acestei zone. Pe lista problemelor de discutat se mai afla si nesfarsitele discutii in jurul razboiului din Irak, programele nucleare ale Iranului si Coreii de Nord, problemele Orientului Mijlociu. In toate acestea, SUA are nevoie de Rusia. Fireste, Condoleezza nu este Kissinger, insa nici Rusia nu este URSS, iar contextul politic le impinge pe ambele spre o noua politica a negocierii. Aviz expertilor romani pe politica externa: si cu Rusia se poate negocia.
Daca-mi aduc bine aminte, recent Condoleezza Rice a refuzat solicitarea ministrului de externe Adrian Cioroianu, de a avea o intalnire, pe motiv ca "nu are timp". In cadrul acelei intalniri a ministrilor de externe ai tarilor NATO e posibil ca "aliatul nostru strategic" sa nu fi avut timp. E de inteles!? Acum catva tim p, am incercat sa raspund la aceasta intrebare: exista oare Axa Bucuresti-Londra-Washington? Asa cum am mai spus-o, eu cred ca aceasta Axa este o fantasma care exista doar in mintea politicienilor nostri sau daca ea exista, partenerii nostri inca nu au aflat de existenta ei. z
Vasile Ernu este scriitor nascut in URSS
