Un rafinat spectacol de "teatru adevarat" propune Teatrul Act cu piesa lui Edward Albee, "Capra sau cine e Sylvia?". Regizorul Alexandru Dabija si actorii Marcel Iures, Emilia Dobrin, Constantin Draganescu si Marius Damian lanseaza provocarea de a judeca prejudecati legate de porniri sexuale, aparent socante.
Cunoscut la noi mai ales prin "Cui i-e frica de Virginia Woolf?", Edward Albee, nascut in 1928, continua si astazi sa starneasca interes prin ultimele sale scrieri de la inceput de mileniu trei, in care isi cultiva stilul apropiat de existentialism, cat si ironia sa acida la adresa perceperii de catre societate a unor porniri individuale intime. "Capra sau cine e Sylvia?", o scriere recenta, inregistreaza succese in America, dar si in Europa, jucandu-se cu "casa inchisa". Succesul se spune ca ar proveni din acceptarea piesei ca o spumoasa comedie bulevardiera. Viziunea regizorala de exceptie datorata lui Alexandru Dabija depaseste insa formatul comediei bulevardiere, spectacolul sau fiind o comedie subtila, socanta pentru publicul nostru care, spre final, evidentiaza si subtextul dramatic al situatiei propuse de dramaturg. Rasului starnit de ceea ce se intampla in familia lui Martin, incet, incet i se estompeaza stridenta, lansand provocarea spectatorilor de a privi cu atentie iesirea personajului central din matca obisnuitului, fara prejudecata, cand mastile sunt scoase din zona ipocriziei curente. Pana la urma iubirea lui Martin fata de Sylvia nu e un pretext de ras, ci mai degraba de plans, de compatimire poate, pentru modul in care acest arhitect celebru, cetatean respectabil, sot fidel, la 50 de ani se indragosteste sincer de o fiinta "cu ochii blanzi". Spectacolul scoate la lumina si cauzele acestei schimbari. Meritul regizorului si al interpretului lui Martin, Marcel Iures, ca si al celorlalti actori, ce creeaza relatii veridice intre personaje, se afla, in primul rand, in "disecarea" psihologica a partiturii lui Edward Albee. Astfel, se sugereaza pregnant si motivarea iubirii surprinzatoare a lui Martin fata de Sylvia, pentru ca in ciuda aparentelor unei familii reusite, unei cariere fulminante, acesta tainuieste nemultumiri intime, nefericiri personale, o anume singuratate interioara. Martin va compensa ce ascunde sufletul sau prin iubirea fata de Sylvia care este… o capra. socanta situatie mai este expusa si printr-un limbaj dur. Situatia complicata a lui Martin prilejuieste o creatie memorabila pentru Marcel Iures, care o descifreaza cu inteligenta in amanunt. Actorul reuseste sa estompeze, sa anuleze pana la urma, orice tendinta de condamnare superficiala din partea publicului ca Martin ar fi un zoofil, un bolnav psihic. Nu, Martin al sau e sincer framantat si chiar uimit de ce i se intampla, traieste intens sentimentul iubirii, cat si pe cel al vinovatiei fata de Stevie, sotia sa, pe care incearca sa o faca a intelege starea ciudata in care a ajuns.
Maiestria jocului intregii distributii provine si din coordonarea regizorala a interpretilor, prin urmarirea logica a relatiilor dintre personaje. Alexandru Dabija n-a apelat la sprijinul scenografiei sau al efectelor de imagine teatrala, s-a concentrat doar pe studierea psihologiei fiecarui personaj, ca acesta sa fie cat mai credibil interpretat. Evident, si-a ales o distributie capabila de o astfel de performanta, o distributie de valoare, ce face din acest spectacol un exemplu de arta teatrala, de "teatru adevarat". Marcel Iures, in creatia sa, surprinde prin comicul natural degajat prin atitudinile personajului sau, ce la inceput pare un tip distrat, uituc, preocupat de o importanta problema personala, greu de identificat in primele momente. Comic si dramatic se intrepatrund apoi armonios in jocul de exceptie al acestui mare actor modern in expresie. Marcel Iures se concentreaza atent si asupra relatiileor cu celelalte personaje, cu Stevie – sotia sa, cu fiul si cu prietenul Ross, pentru a-i imbogati profilul personajului. Din multe nuante si trairi interioare intense concepe admirabil Emilia Dobrin personajul sotiei. Stevie este o persoana cu umor, organizata in viata de familie, un om activ, care accepta cu normalitate faptul ca fiul prefera homoxesualitatea, priveste cu ingaduinta, la inceput, ratacirile lui Martin, ca sa ajunga la revolta cand descopera cine este Sylvia, si sa o ucida. Emilia Dobrin parcurge impresionant, cu firesc, starile prin care trece personajul, razbunarea sotiei din final, va fi determinata insa, nu de faptul ca Sylvia este o caprita, ci pentru ca se considera o femeie inselata intr-o relatie ce o credea sigura. Cu multa finete, gand interior si expresie cu masura folosita, desluseste Marius Damian tipologia fiului, un gay adolescent surprins de pasiunea tatalui si derutat astfel in sentimentele sale de pretuire a familiei. Prin incantatoarea sa evolutie, tanarul actor se impune ca un nume de rezonanta al generatiei sale. In aceasta familie iesita din matca obisnuitului, intervine Ross, prietenul de o viata al lui Martin, rol conceput excelent de Constantin Draganescu. Ross al sau e vocea ridicola a societatii moralizatoare. Actorul jongleaza abil cu perceperea iubirii lui Martin, intre acceptarea inselarii lui Stevie, uimire si apoi revolta. Ross este alt personaj dificil, perfect conturat ca apartinator al unei lumi ipocrite.
"Capra sau cine e Sylvia?" ramane un spectacol de inalta clasa interpretativa, un eveniment al teatrului independent, care demonstreaza ca sinceritatea, chiar si in tratarea unor situatii socante, poate provoca emotional publicul la o gandire mai atenta a ceea ce considera de obicei inacceptabil. La intrebarea "Cine e Sylvia?", se poate raspunde: "O metafora despre existenta intima a unora" intr-o comedie spumoasa, dar si… amara.
