Atipici
Exact in ziua in care in toata Europa se vorbeste de Sarkozy si de noul rol al Frantei in Europa, premierul Tariceanu face un gest original: se intalneste cu Kondyakov pentru a recupera, desigur de mila poporului roman, gazul rusesc care altfel ne-ar ocoli in continuare. Imediat, laude de circumstanta in mass-media: ne intoarcem in sfarsit la politica noastra brancoveneasca de echilibru intre americani si Russian Connection; treaba europenilor sa umble dupa a lor French Connection!
Nu se putea mai bun exemplu de atipicitate in reactiile Romaniei. Nu vreau, desigur, sa spun ca alte tari nu umbla dupa acelasi gaz, dar ele stiu s-o faca fara a da cu bata in balta. Datul cu bata insa, cum stim, nu numai ca stropeste, ci arata si ca de alte instrumente nu dispunem si ca in balta haladuim. De fapt, nu exista o preocupare majora in mass-media pentru ce se intampla in Europa. stirile despre alte tari sunt oferite la fel de formal ca pe vremuri, in Scanteia, "stirile de peste hotare": subliniat parea, si inca pare, nu evenimentul, ci hotarul dintre el si noi. La fel, victoria lui Sarkozy a fost prezentata pe baza stirilor "de la ei de-acolo", fara nici o reflectie dinspre noi a semnificatiei ei pentru Romania, tara totusi "francofona". Europa? Sa fie la ei acasa!
(In)competenta
Ignorate au fost problemele Frantei, ca si avalansa de solutii si argumente alternative ale "dreptei" si ale "stangii". De fapt, trecerea de la televiziunea si presa franceza, dar si de la CNN si BBC la cele romanesti este trecerea de la un discurs politic european la unul preeuropean. Lupta insasi cu argumente, competenta candidatilor in foarte diferite domenii de activitate, continuitatea cu sine insusi, tonul calm si curtenitor cu adversarul, chiar in momente de confruntare, dialogul cu el pentru a cauta o solutie, nu a o impune sunt necunoscute pe o sticla romaneasca innegrita doar de insulte, suspiciuni, declaratii exacerbate si permanente "razgandiri" la nivelul institutional cel mai inalt. Performantele, aici, nu presupun competenta.
Discursul de carton
De fapt, mai grava chiar decat imoralitatea vietii politice este incapacitatea functionarilor nostri publici. De la ministri si parlamentari pana la orice om de la ghiseu, s-ar zice ca ei isi rezolva doar problemele proprii. Tariceanu, Geoana si toti ceilalti nu vorbesc decat in sloganuri. Discursul politic nu cunoaste cifre verificabile, precum la fenomenalul Sarkozy, argumente legate logic, citate din experti, comparatii cu alte tari – decat ca asa ne cere Europa, noul tap ispasitor, dar fara a cita argumentele acesteia – si nici nu doreste sa protejeze vreun grup social anume, precum Royal, abstractie facand de penibila iesire contra capitalismului salbatic a lui Geoana la "mici cu bere". Discursul politic la noi, altfel decat in Europa, este atac la persoana, apel la chichite legale pentru a-l justifica si scurte fraze asertorice pentru a-l impune.
M-am saturat de forme fara fond!
De la Junimea incoace criticam formele fara fond si de la Eugen Lovinescu incoace ne tot consolam cu faptul ca o forma noua sfarseste prin a impune un nou fond. Zeletin remarca, in Burghezia romana, din 1925, ca Romania trecea de la mercantilism la "imperialism" sarind faza intermediara de liberalism, adica de descentralizare si democratie reala, dar considera "dictatura marilor financiari" cumva inevitabila si-i ironiza drept romantici pe criticii ei. Iata insa ca deformarea modelului se razbuna ulterior: noi astazi tot de oligarhie ne plangem.
Daca in secolul al XIX-lea institutiile europene erau importate inainte de-a fi aici preponderente economia capitalista si mentalitatea de cetatean, acum avem economia si institutiile europene, dar nu inca mentalitatea. Nici prima, nici a doua nu pot exista insa fara functionari competenti, politicieni corecti si cetateni exigenti, refuzand si unii, si altii trocul, santajul si mita. Europa a venit la noi, dar noi, ca intotdeauna, am aderat la formele ei fara a ne identifica si cu fondul.
In timpul campaniei, Sarkozy s-a declarat "preocupat" de efectele lustratiei in Polonia postcomunista – cazul Geremek – dar nici nu a mentionat suspendarea presedintelui intr-o tara in care lustratia inca nu a inceput, Romania. Problema, deci, nu-l interesa.
Petrecem Ziua Europei mirandu-ne cat suntem de diferiti. Sau, francofon, ne privim reciproc bien etonnés de nous retrouver ensemble.
Sorin Alexandrescu este profesor la universitatile din Amsterdam si Bucuresti
