Agitatia care a cuprins capitala tarii imediat dupa suspendarea conspirata impotriva presedintelui Traian Basescu nu a reusit sa razbata, de aceasta data, in sens invers, si pana la Timisoara. Intre cele doua orase a existat intotdeauna o legatura invizibila, dar puternica, in planul actiunilor politico-revolutionare, pornind de la momentul decembrie ’89 si continuand cu protestele din Piata Universitatii pana la optiunile electorale. Fie Timisoara a dat tonul, iar Bucurestiul a urmat-o, fie Capitala a fost initiatoarea, iar urbea de pe Bega a preluat imediat mesajul si a continuat ceea ce era de indreptat. De cativa ani buni, insa, Timisoara nu mai vibreaza politic. In orasul de pe Bega s-a asternut apatia. Banatenii nu mai sunt interesati de politica nici macar atunci cand destinul tarii este scos la "mezat". Nici dupa "lovitura parlamentara" data presedintelui Basescu – votat in 2004 de 70 % dintre timiseni – banatenii nu s-au grabit sa ia atitudine. Cu exceptia catorva zeci de oameni iesiti in Piata Operei cu pancarte pro-Basescu incropite ad-hoc, in urbea de pe Bega era si este liniste. Nu una prevestitoare de mari framantari revolutionare, asa cum s-a intamplat acum mai bine de 17 ani, ci o liniste tihnita, aproape apatica. Nici filialele partidelor din aceasta zona a tarii nu au avut vreo reactie notabila. Nici liderii formatiunilor politice care il sustin pe presedinte si nici opozantii sai. O incercare palida de a aduce in prim-planul urbei subiectul suspendarii presedintelui au avut-o liderii Partidului Democrat – filiala Timis. Joi dupa-amiaza a fost organizata, la Centrul Regional de Afaceri, o dezbatere publica pe aceasta tema. Termenul de "dezbatere publica" s-a dovedit a fi unul extrem de pretentios, in conditiile in care… publicul adevarat/real, cel care merge la vot/referendum, a lipsit (aproape) cu desavarsire. Nici formatiunile politice parlamentare, invitate sa participe la dezbatere, nu s-au deranjat sa-si trimita reprezentanti, macar pentru a combate o idee, daca nu pentru altceva… La fel de palida a fost si este si implicarea intelectualilor banateni, nu neaparat in demersul de a-i lua partea presedintelui suspendat, ci mai ales in initiativa de a apara o idee. Scriitorul Daniel Vighi, profesorii universitari Vasile Docea, Nicolae taranu, Marcel Tolcea si presedintele Societatii "Timisoara", Florian Mihalcea, sunt exceptiile. Dezinteresul timisorenilor fata de framantarile politice ar trebui sa dea serios de gandit politicienilor. De fapt, pe cine mai reprezinta ei in conditiile acestei apatii generale? Pe de alta parte, exista in urbea de pe Bega acel sentiment ca timisorenii si-au achitat orice "datorie" fata de neam si tara in decembrie ’89… E mult, e putin, e suficient? Sunt intrebari la care Timisoara de astazi ezita inca sa ofere un raspuns…
