N-am acordat nicicand prea mare atentie afirmatiilor persistente despre rolul fostei URSS in cadrul configurarii evenimentelor din decembrie 1989. Se prea poate ca agenti ai KGB sa fi fost implicati mai mult sau mai putin tangential, dar decizia impunerii unei democratii "originale", profund limitate, in schimb permisive fata de impletirea autoritatii politice cu puterea economica a apartinut fortelor autohtone ce s-au grabit a strange randurile in jurul lui Ion Iliescu.
Din 2000 incoace s-au putut constata noi tendinte in cadrul oligarhiei. Reprezentantii ei de extractie securista, lansati in baza serviciilor de informatii predecembriste, au pierdut constant teren in fata noilor forte de cu totul alta ascendenta – unii fara nici un fel de trecut comunist, altii aflati odinioara mai degraba la marginea sistemului ceausist. Ascensiunea lor a survenit preponderent in vremurile de glorie ale lui Adrian Nastase si a proaspat-privatizatei economii. De cele mai multe ori, astfel de figuri s-au dovedit mai lipsite de scrupule si mai inventive decat securocratii veterani, atragand investitori occidentali tentati sa-si incerce norocul in jungla economica romaneasca. Acum, personajele in cauza sunt la fel de capabile sa infrunte institutiile occidentale, cu precadere cele ale UE, daca acestea vor continua sa insiste asupra necesitatii reformelor. Unul din motivele debarcarii Monicai Macovei l-a constituit faptul ca domnia-sa devenise martorul favorizarii, de catre guvernul Tariceanu, a unor firme beneficiare de sponsorizari sau contracte publice – constatare pe care nu va fi fost dispusa a o trece sub tacere.
Iar daca UE va insista curand asupra respectarii regulilor concurentei loiale, nu este defel de asteptat ca mogulii sa accepte rapid regulile jocului onest. Vor fi, cu mare probabilitate, chiar mai recalcitranti decat s-au dovedit a fi, in 1990, Ion Iliescu si echipa sa, constransi in final de NATO si UE sa rupa legaturile rusesti. Dinu Patriciu si Dan Voiculescu nu vor vedea, probabil, nimic rau intr-o potentiala alianta economica incheiata cu Rusia, chiar daca aceasta ar leza interesele UE sau, mai grav, ar echivala cu un "sah mat" la Bruxelles-ul devenit prea pisalog. Comparativ cu recentul puci parlamentar, initierea unui asemenea demers ar constitui un simplu joc de copii pentru cartelurile economice.
In acest context, nu trebuie pierduta din vedere actuala situatie a Iasiului. Faptul ca un oras atat de sensibil pozitionat din punct de vedere geografic a devenit, mai nou, un factor insemnat in cadrul contrarevolutiei nelinisteste profund. Pana una-alta, Iasiul tocmai a dat tarii un card de ministri care si-au luat zborul din cuibul parlamentarului Relu Fenechiu. Intr-o Moldova relativ privata de forte reformiste, fenomenul exploatarii si al coruptiei ramane mult mai acut, in conditiile in care nord-estul tarii a fost oricum uitat de UE, neavand parte, cu exceptia Bacaului, de masuri dedicate renasterii economice. Ca atare, aparitia primelor companii rusesti, determinate a bate palma cu oligarhii locali spre a trece la investitii strategice in zona, nu ar provoca cine stie ce stupefactie. Locurile de munca nou-create si mall-urile mai bine vizitate ar reprezenta o schimbare cat se poate de benefica – fie ea si datorata investitiilor rusesti. O astfel de curte economica facuta Romaniei ar fi initiata, desigur, de Kremlin. Indiferent de vremuri – tariste, staliniste sau cele prezente ale lui Putin –, rolul Moldovei in contextul ambitiilor vestice ale Rusiei a fost constant unul de certa importanta. O noua vizita ar decurge, de-acum, intr-o atmosfera mult mai prietenoasa, in plus rusii ar sosi oricum cu invitatia in buzunar. Gheata va fi sparta de oligarhii locali, iar ulterior, dupa ce demersurile vor fi debutat cu dreptul, Kremlinul va prelua stabilirea agendei.
Din acest motiv nu pot decat spera ca Iasiul si celelalte centre moldovenesti sa se identifice la randul lor cu batalia pentru democatie dusa de presedinte. Traian Basescu a incercat sa asigure inclusiv viitorul european al moldovenilor, la fel cum a incercat sa indrepte atentia si influenta occidentala catre zona Marii Negre. Daca va fi impiedicat in eforturile sale, iar tara ajunge impartita, bucata cu bucata, intre politicieni pradatori capabili de aliante incheiate cu principala putere autoritara a regiunii, atunci ma tem ca nord-estul tarii este primul care va suferi amarnic de pe urma turnurii dezastruoase a evenimentelor.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie