Poate ca ambitia este un lucru bun. Poate ca pe unii ambitia ii stimuleaza. Dar ambitia dusa la incrancenare… Nu-mi plac mediile incrancenate pana la ostilitate, chiar daca pe unii ii motiveaza. In general nu-mi doresc cu incrancenare nimic. Nici macar un rol anume! Imi place sa ma apropii de roluri. Incerc sa descopar si sa cunosc personajul, sa n-am prejudecati in abordarea lui, sa iau rolul ca pe ceva atat de nou, ca si cum tu l-ai descoperi, ca si cand tu ai fi prima care l-ai juca. In acest fel scapi si de complexul ce se poate crea atunci cind faci comparatii cu alte interpretari.
Lumea din care vin eu, cea din Maramures, este calma asezata, se manifesta fara incrancenare. Prin comparatie, cind am venit in Bucuresti mi s-a parut groaznic. Poate de aceea nici nu-mi trecea prin cap sa dau la teatru. Ideea i-a apartinut tatalui meu si totul s-a produs atat de repede ca nici nu am avut timp sa ma dezmeticesc! M-am hotarat sambata si luni era ultima zi de inscriere. Era ultima sansa! A fost un moment de nebunie! Cand am sosit in Bucuresti mi-am zis ca eu aici nu as putea trai vreodata! Numai ca destinul meu era altul…
Apoi am avut noroc si cu varul meu, Mircea Anca, deja actor la Teatrul National, care m-a ajutat in alegerea si exersarea repertoriului. Intr-o saptamana am invatat tot ce trebuia sa pregatim pentru examen.
si iata-ma la primul meu rol, Antigona, in regia lui Alexandru Tocilescu si scenografia lui Dan Jitianu. Desi s-a jucat putin, in mare a fost un succes. Eram inca in facultate, in plina activitate de invatare.
Sa debutezi cu un asemenea rol este marcant. Te impovareaza si te umple de responsabilitati. Trebuie sa fii echilibrat ca sa poti depasi astfel de momente si sa poti merge mai departe. Poti sa nu ai norocul sa intalnesti tot tipul astfel de roluri, cu atat mai mult cu cat rolurile nu ti se ofera pe tava! Dupa un astfel de rol este greu sa revii cu picioarele pe pamant, iar lucrurile nu merg intotdeauna din bine in mai bine. Ca pentru multi alti actori si drumul meu a fost unul sinuos. Sunt o fire care nu isi doreste cu orice chip ceva, care lasa lucrurile sa-si urmeze cursul firesc. si ele au venit. Lucrurile care trebuiau sa se intample mi
s-au intamplat. Natura mea pierzatoare este cea care nu gandeste in termeni de "totul mi se cuvine". Cea castigatoare insa vine din detasare si liniste interioara. Pe mine nu ma supara niciodata faptul ca altii au si eu nu. Ca altii au ce sa faca si eu nu! Ma uit in jur si vad cum oamenii se chinuie si sufera foarte mult atunci cand asteptarile lor nu se traduc in realitate. Toti terminam scolile cu mari asteptari si ne lovim de realitate, care nu intotdeauna este buna si dreapta…
Daca esti o fire foarte ambitioasa, iar ambitia nu-si gaseste debuseu in realitate, poti suferi mari deziluzii. Cel mai bine ma simt cu oamenii pe care ii percep ca fiind sinceri si plini de bune intentii, asa ca mine.
Ca mai toti am avut si eu destule deziluzii…
Cred insa ca lucrurile vin toate la timpul lor. In cazul meu, rolul din "Elizaveta Bam" este un punct important in maturitatea mea artistica, dar si personala. A fost intalnirea perfecta cu un proiect pe care il iubesc fara rezerve. O intalnire fericita sosita la momentul la care trebuia. "Elizaveta Bam" este locul in care am senzatia ca ma simt cu desavarsire bine pe scena. Este un loc fara umbra. Este ca acea stare de gratie, care nu se intampla usor si frecvent in viata cuiva.
Poate si pentru ca, din punct
de vedere teatral, ma simt bine
intr-un colectiv indragostit de proiectul respectiv, care crede
in spectacol si nu are probleme adiacente.
Nominalizata la Gala UNITER pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru personajul Elizaveta Bam, actrita a obtinut… satisfactia doar a premierii spectacolelor in care a jucat in stagiunea trecuta. Premiul pentru regie, juriul l-a daruit cu generozitate lui Radu Afrim pentru «joi.megaJoi», in care Crina Muresan sustine in final un impresionant monolog, si acelasi Juriu a considerat drept cel mai bun spectacol «Elizaveta Bam», in regia lui Alexandru Tocilescu. Distinctia a revenit… Teatrului «Bulandra» pentru ca a gazduit creatia originala a regizorului!"
