» Un squat este o cladire abandonata sau nelocuita, ocupata de persoane care traiesc in ea fara permisiunea proprietarului.
» In afara caselor ocupate de cei fara locuinte, squaturile pot fi "ateliere" ale tinerilor artisti, care traiesc si lucreaza la comun.
» In Bucuresti exista mai multe astfel de locuinte, iar fenomenul incepe sa prinda la tinerii implicati in diverse subculturi urbane.
Jurnalistul american Robert Neu- Wirth, autorul cartii "Orase fantoma: Un miliard de squatteri, o noua lume urbana", apreciaza ca numarul squatterilor din toata lumea ar putea ajunge la un miliard, adica unul din sase oameni. Squatting-ul are o istorie indelungata si poate lua forme diverse. In Africa, Asia si America de Sud fenomenul este asociat saraciei din marile aglomerari urbane; spre exemplu, in Mumbai se estimeaza ca sase din cele 10-12 milioane de locuitori sunt squatteri, iar in Mozambic 1000 de oameni locuiesc fara a plati sau a avea vreun drept in Grande Hotel Beira.
In Bucuresti exista mai multe zone de case locuite de oameni care nu au drepturi de proprietate, precum si sandramale locuite temporar de familii sarace. Fenomenul nu a luat insa proportii dupa ’89, desi lipsa acuta de locuinte ar fi putut duce la squatting in masa. Un posibil motiv ar fi tocmai lipsa cladirilor abandonate si legislatia stricta in privinta proprietatii private.
Squatul de langa Piata Universitatii
Cu toate acestea, exista cateva locuinte colective in Bucuresti, in care traiesc mai degraba tineri, fie dintre cei care fac muzica sau street art, fie dintre cei fara locuinte, care au crescut in camine si nu-si pot permite sa plateasca chirii.
Pe strada Tudor Arghezi, chiar in spatele Teatrului National, intr-o casa veche destul de darapanata locuiesc la comun mai multi tineri. Locul nu este chiar un squat, deoarece primul locuitor, Bamse din Timisoara, a obtinut acordul proprietarului, care este plecat in strainatate, de a sta acolo, prin intermediul celor doi chiriasi varstnici care mai locuiesc in casa. Dupa Bamse, care are 26 de ani si a facut Facultatea de Management in Studii Europene la Cluj, au venit insa mai multi prieteni, unii din Timisoara, altii din Bucuresti, care locuiesc in acelasi spatiu permanent sau doar cateva zile pe saptamana. Baietii au umplut toti peretii casei cu desene in graffiti, de multe ori originale si foarte expresive. Cele mai bune ii apartin lui Lori, care are 22 de ani, a facut Liceul de Arta si se plimba intre Timisoara si Bucuresti facand grafitti prin oras si prin casele amicilor. Pe langa ei, inca doi tineri locuiesc permanent in casa de pe strada Arghezi si mai multi prieteni bucuresteni raman deseori peste noapte. Dimineata isi beau cafeaua pe balcon si schimba priviri curioase cu tinerii angajati ai companiei Microsoft, al carei nou sediu e perete in perete cu squat-ul. Spatiul cuprinde 3 camere mici si un hol folosit pe post de sufragerie comuna, intr-o parte a casei separata de camerele chiriasilor. Atmosfera din squat este relaxata, existand putine reguli de convietuire si o atitudine cat mai acomodanta din partea fiecaruia. "Nu ma deranjeaza ca ceilalti vin si pleaca cand vor, e ok chiar daca as avea ceva de facut si vine cineva, ori stam impreuna, ori isi face fiecare de lucru. Nu-i deranjam nici pe vecini, mai punem muzica, dar noaptea nu prea tare, mai mult stam sa povestim", spune Bamse. Intr-una din camere baietii au construit o cabina antifonata pe post de studio de inregistrari si castiga ceva bani din muzica pe care o fac pentru reclame. Deasupra studioului, cum casa pe stil vechi are tavanul foarte inalt, s-a creat un fel de loft, unde se poate dormi foarte confortabil pe o saltea. Au mai facut cateva filmulete pentru internet, comandate de o firma de publicitate din Olanda cu care Bamse a intrat in contact prin fratele lui, care are si el o firma de design grafic in Timisoara.
TV cu cablu in scara blocului
Un squat destul de original se afla intr-un bloc golit pentru a fi renovat in zona Piata Romana. Aici, pe scara blocului, la ultimele trei etaje stau mai multi tineri fara adapost, de diverse varste. Cei mai mari au slujbe temporare sau castiga bani din prostitutie ocazionala sau comertul ilicit cu telefoane mobile furate, cei mai mici dirijeaza soferii in parcarile aglomerate din zona sau traiesc de pe o zi pe alta pe strazi. Cei care stau de mai mult timp aici si-au instalat si un televizor pe scara blocului, tragandu-si singuri si cablu tv, evident, fara a plati vreun abonament. z
MODELUL EUROPEAN
Squat-urile europene mostenesc comunele hippie din anii ‘60
In Europa exista mai multe comunitati de squatteri, unele formate in anii ‘70, care functioneaza ca centre sociale, case de cultura, statii de radio pirat sau cafenele. Squat-ul Can Masdeu din Barcelona este intr-un fost spital pentru bolnavi de lepra, Eskalera Karakola este un squat feminist intr-o hala industriala din Madrid, iar celebra comuna hippie din Danemarca, Christiania, este o fosta cazarma militara. In Italia exista Bussana Vecchia, un oras-fantoma care a fost relocuit de squatteri in anii ’60.
In Statele Unite exista asa-numitele punk houses, locuite de tineri din subculturile asociate muzicii rock sau hip-hop si "case cu ferestre negre", numite astfel pentru ca ocupantii, persoane care traiesc pe strazi, le locuiesc incercand sa treaca neobservati.
Dimensiunile pe care le ia fenomenul depind in primul rand de legislatia din tara respectiva si de existenta cladirilor abandonate sau neocupate. Daca in Statele Unite proprietarii cladirilor ocupate sau autoritatile ii pot evacua cu usurinta pe squatteri, in Olanda orice cladire nefolosita timp de 12 luni poate fi ocupata in mod legal, daca proprietarul nu poate demonstra ca are nevoie presanta de ea. In alte tari, squatterii pot capata drepturi asupra cladirilor ocupate, in anumite conditii.
