Fiindca imi place sa ma intorc in timp, va propun un exercitiu de amintire folositor la urma urmei tuturor. Despre ce este vorba sau mai exact care este destinatia calatoriei noastre? Octombrie 1993, de Sfantul Dumitru sau in jurul acestei mari sarbatori, conflictul dintre presedintele rus Eltin si Duma condusa de Hasbulatov se acutizase. Cale de rezolvare amiabila a conflictului nu mai putea fi gasita. Una din parti trebuia sa cedeze tocmai ca tara sa poata fi guvernata. si cum nici una nu a cedat, cum se intampla in situatii-limita, odata negocierile esuate, au intrat in scena armele. Eltin – Dumnezeu sa-l ierte! – a ordonat trupelor sa inconjoare Parlamentul si a pus tunurile pe ilustra institutie, simbol al democratiei intr-o tara condusa secole la rand in mod autocratic.
De atunci pulberea tragerilor s-a tot risipit, cladirea Dumei a fost in mai multe randuri renovata, iar tarul Boris, dupa ce a facut jocurile si a lasat puterea tareviciului Putin, a plecat in lumea dreptilor. Au venit la funeraliile sale figuri alese, sefi de stat s-au perindat pe la catafalcul marelui mort, omul care a facut reforme cu biciul.
Intotdeauna la cei mari turnura lucrurilor e dramatica si ia contururi apocaliptice, la cei mici aceleasi conflicte se caricaturizeaza, totul se innamoleste in derizoriu si in penibil. Conflictul de acum 14 ani de la rusi s-a mutat si pe malurile Dambovitei. In rolul lui Eltin, Traian Basescu. Un Basescu fara tunuri, despre care pleava pesedista spune ca pentru ei el este Ceausescu doi. Poti sa spui despre marinarul ajuns la Cotroceni orice, dar chestia cu Ceausescu depaseste orice inchipuire. Basescu nu e un cavaler imaculat, sans peur et sans reproche. Slava Celui de Sus sau Celui de Jos, e patat ca o blana de leopard! Chiar el recunoaste aceasta, in ciuda unor eructatii de pahar de genul "sunt perfect, doamna!". Dar, cu toate petele si gafele lui, prin ce a facut s-a opus ceausismului, dejismului, intr-un cuvant comunismului. Are un discurs populist si facil? De acord. Dar de aici si pana la a-i compara prestatia din Piata Universitatii cu ce faceau la vremea lor Hitler si Mussolini – asa cum s-a pronuntat un sociolog de talia lui Alin Teodorescu, acelasi care, invitat la un post de televiziune sa comenteze evenimentele din Parlament din 17 decembrie 2006, a tacut si nu a vrut sa spuna "din prima" cine sunt vinovatii de atunci – mi se pare absolut scandalos.
Post-Eltin si Ante-Basescu… Era Eltin s-a incheiat, aceea a lui Basescu se afla doar la inceput de drum. Sa-l suspendam, sa-l scoatem din carti, sa nu–i mai dam voie sa candideze? Cine va veni in locul lui? Nu spun aceasta in sensul ca el ar fi de neinlocuit – Doamne fereste! –, spun doar fiindca stiu ca toata lumea ce saraca e oferta personalitatilor noastre politice.
Avem actori de prestigiu, regizori, cineasti, scriitori, carturari, medici si arhitecti, am avut si o scoala de ingineri, sunt mii si mii de oameni anonimi care la locul lor de munca isi fac excelent datoria, dar politicieni ioc! si tocmai aceasta lipsa este ingrijorator de grava.
Oameni politici detasati de ei insisi, care sa se gandeasca numai la interesul national, care sa fie patrioti in sensul cel mai inalt al cuvantului cum poate au fost la vremea lor boierii nostri care au renuntat la mosii si la privilegii, intelegand ca doar asa servesc tara, nu mai avem. Traian Basescu e departe de insusirile enumerate mai sus. El a demolat comunismul nu fiindca pieptul ii clocoteste de simtaminte anticomuniste sau fiindca-l dor milioanele de victime ale Gulagului, dar, ager si descurcaret cum e, a inteles ca poate incaleca un cal pe care altii cu adevarat anticomunisti nu au avut curajul s-o faca. Este un gest oportunist, dar nobil. Da, exista si un oportunism nobil, de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume? Basescu este un asemenea exemplu, a dibuit oportunitatea asa cum un caine miroase bucata de carne. Patetismul lui pe alocuri fals apartine unui ambitios caruia nu-i pasa ca hainele imbracate nu i se prea potrivesc. Tot el stie insa ca forma face fondul. Daca nu ar fi gandit asa, ar fi fost mai bine? Oare nu ne-am saturat de acti-visti pretins sinceri?
