Stim cu totii ca una dintre problemele majore ale Republicii Moldova, si care de mult a devenit o ingrijorare regionala, este legata de situatia teritoriala. Aceasta poarta numele de problema Transnistriei. S-au incercat diverse solutii, iar in rezolvare s-au implicat diverse organizatii, precum si tarile vecine direct interesate. Zilele acestea, presedintele R.M., Vladimir Voronin, a primit un nou plan de solutionare a problemei transnistrene. Nu se stiu foarte clar originile acestui plan, insa mai multe surse arata ca el ar fi de provenienta ruseasca.
Din sursele agentiei Infotag aflam ca pentru rezolvarea problemei separatiste pana in (atentie!) 2007 este nevoie de o manevra destul de radicala: dizolvarea cat mai rapida atat a parlamentului Republicii Moldova, cat si a Sovietului Suprem de la Tiraspol. Dizolvari urmate, fireste, de organizarea de alegeri anticipate pana la finele acestui an. In noul legislativ, Tiraspolul ar avea 18-19 locuri de deputati, iar in noul guvern va avea un post de viceprim-ministru si cate un post de viceministru in fiecare minister. Ca rezultat al acestei intelegeri care va avea loc intre Chisinau, Moscova si (sic!) Tiraspol, Rusia promite solemn retragerea trupelor sale de pe teritoriul Moldovei in timp de doi ani.
Din datele problemei pe care le avem, planul pare un joc periculos, dar si defectuos din cel putin cateva motive. Mai intai, Moldova nu este capabila sa joace de "unul la unul" cu Rusia. Moldova este mult prea dezavantajata, iar Rusia are parghii mult mai puternice si mai sofisticate prin care sa poata impune propriul joc. De aceea Chisinaul ar avea nevoie de intermediari in astfel de probleme. In al doilea rand, o incercare de a solutiona aceasta problema prin excluderea din joc a partenerilor actuali, precum si renuntarea la formatul deja existent in negocierea problemei 5±2 (Moldova, Transnistria, Ucraina, Rusia, OSCE si UE, SUA), pare o adevarata nebunie. In al treilea rand, planul propus contravine Constitutiei R.M., Legii Cetatenesti si Legii Organice din 2005 care lucreaza cu anumite principii de baza in ce priveste reglementarea conflictului din Transnistria. O ultima problema majora e cea legata de dizolvarea Parlamentului de la Chisinau. Conform Constitutiei, Parlamentul nu se prea poate dizolva in acest moment. Sunt trei cazuri cand el poate fi dizolvat: imposibilitatea alegerii presedintelui Moldovei, imposibilitatea formarii Guvernului sau incapacitatea Parlamentului de a adopta legi timp de trei luni. In contextul actual, R.M. are un presedinte si un parlament ales in mod legal si constitutional si un guvern care de bine de rau functioneaza, chiar daca nu este eficient.
Lucrul cel mai trist insa in aceasta poveste este lipsa totala a Romaniei din acest joc, a unei politici externe romanesti care sa vizeze aceasta zona, pe care traditional o anunta "zona prioritara". Am ironizat de mai multe ori "marele avant" al politicii externe romanesti si faimoasa "Axa" Bucuresti-Londra-Washington. Ne "descurcam" atat de bine cu "marile proiecte" si suntem incapabili sa propunem proiecte elementare. Suntem o tara care nu a reusit sa deschida inca doua banale ghisee pentru acordarea de vize in Moldova. In aceasta situatie, ma intreb: are Romania o politica externa? Orice copil de scoala primara stie o chestiune de baza: o buna politica externa se bazeaza pe o buna politica interna. Cum am putea sa avem o eficienta politica externa cand ne lipseste cu desavarsire o elementara politica interna? Tragedia insa e si mai mare. Nu numai ca nu am reusit sa producem o politica interna functionala, ci e tragic faptul ca in toata aceasta mahmura tranzitie nu am reusit sa producem o clasa politica elementara. z
Vasile Ernu este scriitor nascut in URSS
