Cu un secol in urma, anii petrecuti de Aurel Vlaicu in cetatea puterii habsburgice au condus la profilarea nationalismului propriu acestui pionier al aviatiei romane. Dupa 1989, bursierii romani aflati la studii in varii democratii atlantice s-au reintors nu o data la fel de deziluzionati. Occidentalii dornici sa sponsorizeze virtutile civice isi asociaza insa deseori oferta cu exigente imposibil de realizat. Sositi intr-o tara complet lipsita de organizatii filantropice, astfel de personaje persista in convingerea ca ONG-urile existente – prestatoare, eventual, a unor servicii, dar in rest dedicate eminamente ridicarii standardelor politice – vor deveni curand independente de finantarile din strainatate. Dezideratul nu este unul irealizabil, dar nu toate organizatiile dispun de presedinti dotati cu formidabilele talente ale Alinei Mungiu-Pippidi. Societatea Academica Romana, in fruntea careia se afla domnia sa, ofera doritorilor studii si analize riguroase ale afacerilor publice romanesti. Dar prea putine ONG-uri au sansa independentei, iar spectrul anihilarii de catre actualul guvern liberal, aparent perfect capabil a strivi indezirabilele centre autonome de putere, umbreste pana si perspectivele SAR.
Perpetua goana dupa fonduri constituie o imensa povara pentru organizatii, la care se adauga faptul ca multi donatori insista pe o birocratie interminabila. Ca atare, tentatia trecerii pe statul de plata a unor protectori locali cu dare de mana este mare – grijile dispar in buna parte subit, viata devine mai usoara. In mod cert, Dan Pavel si echipa Academiei Catavencu vor fi avut mult mai putine dureri de cap de cand lucreaza pentru Gigi Becali si Sorin Ovidiu Vantu decat pe vremea in care trebuiau sa ofere raspunsuri si explicatii unor bagareti occidentali. De regula, neobedienta fata de protector se plateste, dar un consilier mai slobod poate, totusi, scapa de sub control din cand in cand – precum Dorin Tudoran, care l-a bruscat in public pe Dan Voiculescu dupa debutul problemelor acestuia de la CNSAS.
Mai rar, subalterni de genul lui Cozmin Gusa pot intoarce spatele generosului sponsor pentru a accepta o oferta mai buna, venita din partea unei formatiuni politice. Suprasaturanta sa prezenta pe micile ecrane a contribuit la transformarea Romaniei intr-o "democratie-spectacol", in cadrul careia unicul aport politic al cetateanului consta din urmarirea atenta a manevrelor mai-marilor zilei, examinate seara de seara in studiourile tv. Provenienta modelului este, desigur, ruseasca – la Moscova, numerosi oficiali scoliti in Occident, fosti angajati ai Fundatiei Soros sau ai Trustului Carnegie, au schimbat inopinat tabara, abandonand sustinerea democratiei intr-o tara scufundata in iliberalism. Acum lucreaza cu totii pentru Putin si partenerii sai de afaceri, manipuland opinia publica prin intermediul presei pentru a crea iluzia competitivitatii.
Daca in Romania oligarhia nu va vedea curand reversul medaliei, nu va fi confruntata cu spectrul unei justitii valabile pentru toti, cu manusa provocatoare si criticile venite din randurile reformatorilor, tara are toate sansele sa copieze modelul rusesc… pana la capat. Din punct de vedere politic, este absolut logic ca Patriciu, Becali sau altii sa infiinteze fundatii si think-tanks. O universitate "Gigi Becali", cu un eventual rector in persoana actualmente inactivului Sorin Antohi, nu m-ar mira catusi de putin. Cu finantarile de rigoare, de ce n-ar da, pana la urma, o astfel de institutie de invatamant absolventi chiar mai bine pregatiti decat cei proveniti de pe bancile unei bune parti a universitatilor de stat?
Imperativul oligarhilor, pentru care politica constituie doar arena din care isi pot conduce cel mai eficient afacerile personale, consta din intelectuali – utili pentru a le lua apararea. Strategia occidentala de sustinere a societatilor civile din Balcani cu scopul distinct al supervizarii claselor politice este pe cale de a esua. In Romania, stacheta civica pare a fi fost ridicata la maximum in 2004, cu ocazia formarii Coalitiei pentru un Parlament Curat. Daca Alina Mungiu-Pippidi i-ar cere public premierului sa indeparteze toti candidatii neeligibili de pe listele electorale pentru 2008, Tariceanu ar face, probabil, tot ce-i sta in putinta spre a inchide SAR definitiv. Activistii civici care indraznesc sa puna intrebari provocatoare la adresa libertatii oligarhice se confrunta, de-acum, cu lideri neinduratori, convinsi ca aderarea tarii la Uniunea Europeana i-a facut la fel de intangibili precum se dovedea a fi, pana de curand, Silvio Berlusconi.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
