Soarta lui Traian Basescu aminteste, in ultima vreme, de cea a unei mumii egiptene, imbalsamate si depuse in catacombele mausoleului de la Cotroceni. Este firesc ca presedintele sa se impotriveasca fatalitatii mortilor vii, plasmuita de adversarii sai parlamentari determinati a mentine politica ca afacere cat mai exclusiva. si chiar daca dusmanii nu-i vor vota suspendarea de teama reactiei populare, anticipatele prezidentiale par sa bata la usa.
Decizia premierului de epurare a sistemului de justitie pentru ca apropiatii sai sa poata actiona fara impedimente trebuia sa constituie motiv suficient pentru ca oamenii sa se alature punctului de vedere prezidential. Fitecum, Basescu nu se poate plange de lipsa de compasiune. In pofida greselilor comise, o buna parte a electoratului continua sa il considere atacat intai de toate din cauza dorintei sale de transformare a actualului sistem de putere intr-unul mai sensibil fata de necesitatile cetatenilor. Potentialul mandat ce i-ar permite sa devina arhitectul schimbarii depinde insa esential de modul in care presedintele va sti sa-si defineasca strategia electorala. Daca va demara o campanie lacrimogena, menita a starni compasiunea oamenilor, are toate sansele sa esueze. Daca se va orienta catre PNG sau, mai rau, PRM pentru a beneficia de pe urma popularitatii celor doua formatiuni, va curma legatura stabilita cu nenumarati cetateni distinsi prin aspiratii generoase, lasandu-i practic orfani din punct de vedere politic. Basescu realizeaza, probabil, ca de aceasta data jocurile politice, fie ele cat de inteligente, sunt insuficiente si inutile. Actualmente are nevoie de un manifest, dezvaluit punct cu punct in scopul prezentarii schimbarilor preconizate si a strategiei necesare implementarii acestora – la urma-urmei, ar avea la dispozitie doar cinci ani pentru a se afirma ca presedinte cu adevarat reformator.
In mod inevitabil insa, demersurile adversarilor vor influenta si ele rezultatul luptei. In ultimele luni, conduita lui Tariceanu a inregistrat unele tentative de a se prezenta drept potential candidat vrednic de functia suprema in stat. Faurarii sai americani de imagine au croit intregul pachet de PR pe exact acest tipar. Daca va candida impotriva lui Basescu, Tariceanu poate conta, cu mare probabilitate, pe sprijinul PSD si PC, pe o acoperire mediatica cu totul favorabila datorita presei aflate sub controlul aliatilor sai si, nu in ultimul rand, pe finantari nelimitate pentru campania sa electorala. Va fi, de fapt, o sinistra intoarcere in timp, cu Tariceanu pe post de Iliescu al anului de gratie 1990 – unica diferenta si consolare constand din maturizarea societatii.
Insusirea cheilor Cotroceniului ar permite stabilirea succesiunii partinice intr-o atmosfera de acalmie, dat fiind ca PNL este principala forta aflata la guvernare. Crin Antonescu s-a aratat inca de pe acum increzator in capacitatile sale de relansare a partidului dupa turbulentele ultimilor ani, considerand ca alaturi de o echipa noua va putea lesne convinge electoratul de necesitatea judecarii PNL in baza intentiilor liberale pentru viitorul tarii, si nu prin prisma sterilei lupte pentru putere duse cu Cotroceniul. Cosmarul unor liberali proeminenti despre un posibil destin similar celui al taranistilor i-ar putea face pe acestia neobisnuit de receptivi fata de mesajul lui Antonescu, in pofida indoielilor avute asupra calitatilor sale.
Luni de zile, ocupantii fotoliilor parlamentare au demonstrat ca principala insusire necesara unui ales al poporului este capacitatea elaborarii de cabale pe banda rulanta. Necum angrenate la maxim, rotile masinariei administrative s-au oprit complet de ceva vreme, in timp ce judecatorii, ajunsi neindoielnic surescitati de intreaga situatie din justitie, vor taragana de-acum interminabil dosarele de coruptie, fie ele si cu investigatiile incheiate.
Va fi un gest de maxima amagire daca oponentii presedintelui vor refuza sa il infrunte barbateste sub pretextul ca au o tara de condus. In acest caz, competitia prezidentiala nu se va mai concentra preponderent asupra persoanei lui Basescu, ci asupra clasei politice. In conditiile prezentului pocher politic, presedintele ar fi bine sfatuit sa scoata asul din maneca cat mai repede, oferind cetatenilor explicatia cruciala legata de prioritatea absoluta a urmatorului mandat – anume straduinta de a substitui actualei clase politice una noua, pregatita a sluji cu adevarat tara si apta a conlucra cu toti aliatii, interni sau internationali, ai Romaniei.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
