» Credinciosii au transpus in cantece patimirile Mantuitorului.
» Colindele sunt intonate doar in biserici.
» Cantecele de Paste au aparut sub influenta Reformei de acum 300 de ani.
Una dintre traditiile legate de paste in Transilvania este cea a colindatului. Spre deosebire de colindele de Craciun, acestea sunt intonate doar in biserica. Colindele au o tematica strict religioasa si sunt cantate atat in Saptamana Patimilor, cat si in Saptamana Luminata.
„Cele dedicate Saptamanii Patimilor se refera la chinurile prin care a trecut Mantuitorul Isus Christos, iar cele din Saptamana Luminata au ca tema bucuria Invierii”, spune preotul Mircea Martian. Colindele pascale sunt o traditie de data recenta. Specialistii in istoria bisericii estimeaza ca ele au aparut cu circa trei secole in urma, sub influenta reformei care s-a raspandit in Transilvania si in mediul romanesc. De altfel, in timpul perioadei principilor reformati ai Transilvaniei, Biserica Ortodoxa Romana se afla sub supravegherea superintendentului calvin. Ca o adaptare si totodata ca o reactie, Biserica Ortodoxa a introdus si astfel de cantece. Perioada a coincis cu intervalul de timp in care biserica romanilor ardeleni s-a unit cu Biserica Romei si a luat astfel fiinta Biserica Greco-Catolica.
Lingvistul Ioan Pop confirma aceasta teorie si spune ca majoritatea cuvintelor din aceste cantece sunt cele utilizate in perioada anilor 1700, cand s-au cristalizat si formulele liturgice folosite in ritul bizantin al bisericii romanesti.
Colindele pascale sunt intonate de credinciosi in timpul liturghiei, in momentul in care preotul cumineca enoriasii sai. De altfel, in Saptamana Mare, ceremoniile religioase au un specific aparte. Preotii nu mai consacra euharistia, ci o folosesc pe cea pastrata din zilele precedente. Tocmai de aceea, slujba se mai numeste si Liturghia Darurilor Inainte Sfintite. Seara, ei oficiaza deniile, in care, de asemenea, colindele pascale au un rol important. De fapt, cea mai mare parte a deniilor este formata din cantece in care credinciosii amintesc patimirea Mantuitorului. Pe langa aceste cantece pascale, deniile mai includ si rugaciuni specifice perioadei celei mai dure a postului. Mai mult, joi si vineri sunt zile aliturgice. Preotii celebreaza doar deniile numite ale Patimilor si Prohodul Domnului. In aceste zile nu sunt impartasiti decat cei grav bolnavi, pentru ca enoriasii se lipsesc de bucuria pe care o reprezinta euharistia. Vinerea Mare este si zi de ajun pentru toti credinciosii. Sambata, preotii sfintesc painea si vinul de Paste, care sunt oferite apoi tuturor celor care participa la slujba Invierii, celebrata in noaptea de sambata spre duminica.
Udatul
» Stropitorii cutreiera ulitele a doua zi de Paste
Una dintre traditiile specifice Transilvaniei este stropitul sau udatul. Obiceiul a fost adus in Evul Mediu de sasii din zona Sibiului. De aici, el s-a raspandit in toate zonele locuite de germani. Apoi, traditia a fost preluata de maghiarii lutherani, iar mai tarziu s-a raspandit in toate comunitatile maghiarofone, indiferent de religie. In cele din urma, el a fost adoptat si de romani. Cetele de stropitori cutreiera satele si le stropesc pe fetele de maritat ori pe tinerele sotii cu parfum si le ureaza sa nu se „ofileasca”. Ei rostesc o urare in versuri in care tinerele sunt asemuite florilor. Stropitorii sunt rasplatiti cu oua rosii, cozonac, vin si tuica. Ei sunt invitati cel mai adesea si la masa, unde sunt serviti cu friptura de miel ori cu sarmale.
OBICEI
» Calea Crucii
In Saptamana Mare, de obicei miercurea, comunitatile catolice si protestante din Transilvania organizeaza o ceremonie speciala, numita Calea Crucii. Credinciosii se opresc de cate 14 ori si rostesc rugaciuni in care sunt invocate chinurile la care a fost supus Isus Christos, de la biciuire pana la rastignirea pe Golgota.
CEREMONIA
» Episcopii spala picioarele studentilor teologi
In multe dintre episcopiile ardelenesti, fara deosebire de rit, este practicata o ceremonie speciala in Joia Mare. Dupa liturghie, arhiereii spala picioarele a 12 studenti la Teologie, in amintirea gestului similar facut de Isus Christos cu cei 12 apostoli.
