Primele blocuri construite în marile orașe în anii ’60 devin, odată cu trecerea timpului, clădiri nesigure pentru cei care le locuiesc, deoarece au fost construite în baza unor normative care nu prevedeau o serie de condiții ce trebuie respectate pentru a fi asigurată stabilitatea fundațiilor acestor construcții. Spre exemplu, foarte multe blocuri construite în anii ’60 nu au subsoluri tehnice, conductele pentru utilități fiind amplasate sub planșeul de la parter, în aceste cazuri scurgerile din conducte infiltrându-se în terenurile de sub blocuri, afectând fundațiile acestora.
Situația este mai gravă în cazurile cartierelor situate pe soluri care sunt formate predominant din loess, sensibil la umezire, în aceste cazuri principalul efect fiind tasarea terenului din cauza infitrațiilor din ploi și zăpezi sau din conductele sparte. Multe dintre aceste blocuri sunt încadrate în diferite grade de risc seismic.
Semnal de alarmă al ecologiștilor
Asociația ecologistă EcoGal Galați trage un semnal de alarmă în privința pericolului reprezentat de primele blocuri construite în anii ’60 în acest oraș și propune un set de măsuri prin care să fie asigurată stabilitatea acestor construcții.
„Am vrut să completez cartea tehnică, am făcut o lucrare care să cuprindă toate problemele din acest domeniu. Ați auzit de cartea tehnică a construcției. Este prevăzută în Legea 10 din 1995, Legea privind Calitatea în Construcții, dar numai se vorbește, pentru că unde găsești cartea tehnică? Am vrut să completez cu ceva mult mai bun, cu aceste instrucțiuni și măsuri”, ne-a declarat Romeo Cândea, autorul inițiativei Asociației EcoGal.
Lucrarea cuprinde opt capitole structurate pe principalele probleme din proiectarea și executarea construcțiilor, de la măsuri de protecție împotriva pătrunderii apelor meteorice în săpături sau compactările terenurilor, la rețele hidrotehnice subterane, urmărirea și controlul nivelului apelor subterane, măsuri de evacuare a apelor de suprafață din zona construcțiilor și amenajarea terenului neconstruit. Lucrarea realizată de specialiștii EcoGal a fost transmisă la Direcția Generală de Dezvoltare, Infrastructură și Lucrări Publice din cadrul Primăriei Galați, pentru a fi sintetizată într-un regulament care să instituie o abordare concretă în privința disciplinei în construcții în cazurile clădirilor ridicate pe terenuri sensibile la umezire.
Un cartier în pericol de prăbușire
Pericolele cele mai mari provocate de modul în care au fost construite primele blocuri din perioada de avânt edilitar de la începutul anilor ’60 pot fi constatate la Galați. Aici efectele sunt amplificate de faptul că 90% din suprafața Galațiului este pe un strat de loess cu grosimi de la 8 la 25 de metri, iar din această cauză sunt înregistrate creșteri mari ale nivelului pânzei freatice pe întreg teritoriul orașului.
Situația cea mai gravă este în cartierul Țiglina 1, în care nivelul pânzei freatice este foarte ridicat, la până la 90 cm de la suprafața terenului. Este cartierul cu cele mai multe blocuri de locuințe încadrate în diferite grade de risc seismic. S-a ajuns în această situație pentru că în cartierul Țiglina 1 sunt 37 de blocuri, cu 137 de scări, care au fost construite fără subsoluri tehnice.
Pe măsură ce conductele cedează, infiltrațiile accelerează tasarea. La unele din aceste blocuri au fost realizate canivouri pentru conductele magistrale, dar nu au fost eliminate riscurile, pentru că și apele provenite din ploi și topirea zăpezilor ajung tot la fundațiile acestor blocuri deoarece nu există trotuare de gardă și rigole pentru captarea apelor pluviale în sistemul de canalizare. Foarte multe familii care locuiesc în cele peste 2.700 de apartamente din aceste blocuri sunt terorizate de fisurile care apar sistematic în pereți din cauza tasării terenului de sub bloc.
Orașul „împins“ în Dunăre de indiferența edililor
Dezastrul care amenință cartierele de blocuri ale Galațiului este efectul nepăsării celor care au condus orașul după 1990. În condițiile în care 90% din oraș este pe un strat de loess, sensibil la umezire, nu s-a făcut nimic pentru eliminarea scurgerilor din conductele ciuruite de rugină.
Potrivit datelor municipalității, uzura rețelelor de conducte de termoficare este de 59,8%, iar din cantitatea de 35 milioane mc de apă potabilă pompată anual în rețele numai 17 milioane mc ajung la robinetele gălățenilor, restul de 18 milioane mc fiind pierderi. Efectul direct al acestei situații este nivelul crescut al pânzei freatice și tasarea terenurilor de sub construcții.
Edilii cunosc aceste riscuri de 17 ani, când Consiliul Municipal a adoptat Hotărârea nr. 259/14.08.2001, prin care era aprobat „studiul de oportunitate privind stabilizarea și reducerea nivelului pânzei apei freatice și combaterea fenomenului de tasare a clădirilor pe teritoriul municipiului Galați”.
Creșteri mari ale nivelului pânzei freatice sunt semnalate pe întreg teritoriul orașului, în special în zonele Bulevardul Coșbuc, Țiglina 1, Țiglina 2, I.C. Frimu, Micro 40, str. Domnească (Taluz Brateș) ajungând la cote de circa 1-2 metri de suprafața solului. O situație periculoasă este și pe platforma joasă a orașului, respectiv în Valea Orașului, de la strada Dogăriei și Cartierul Port, unde nivelul loessului umezit era la 0,7–2 metri în zona dinspre Lacul Brateș și 0,0–1,0 metri în zona dinspre Dunăre.
În cei 17 ani, cu siguranță că nivelul pânzei freatice s-a ridicat și astfel ar fi explicate surpările de carosabil care s-au produs în ultimii ani în mai multe zone din oraș. Efectele cele mai periculoase ale tasării sunt însă pe Faleza Dunării, unde taluzul cu înălțimea de 40 de metri riscă să se prăbușească în Dunăre, cu tot cu blocurile cu 10 etaje construite în zona de protecție a taluzului. Zona cea mai periculoasă este în apropierea Grădinii Botanice, unde potrivit expertizei specialiștillor de la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti alunecarea spre Dunăre se produce cu 3 cm în fiecare an. Se poate spune că Galațiul este „împins” în Dunăre de indiferența celor care conduc orașul.
