» La marginea Uniunii Europene, supravietuiesc inca ramasitele Evului Mediu.
» Cea mai mica comuna din Romania, cu 372 de suflete, isi duce existenta netulburata de civilizatia aflata la nici 10 kilometri.
La Ceru Bacainti, in judetul alba, se ajunge la fel ca in Evul Mediu: dupa o traversare cu bacul a Muresului. Numit de localnici brod sau brudina, bacul este o instalatie veche, care foloseste curentii raului pentru a se propulsa de cealalta parte a apei, cu tot cu incarcatura de pe ea. Poate duce orice, "pana la 10 tone", spune personajul morocanos care il manevreaza. Traversarea dureaza vreo opt minute si costa un leu si cincizeci de bani, pentru o masina si doua persoane. "Cinspe mii in lei vechi! Daca omul e singur, il costa cinci mii", mai zice "podarul". Nu i se pare nici mult, nici putin, ci tocmai potrivit pentru efortul pe care il depune ca sa manevreze "agregatul" dintr-o parte in alta a Muresului.
Renovarea primariei
Traversarea cu bacul nu este insa cea mai grea parte a drumului spre Ceru Bacainti. Drumul care urmeaza dincolo de Mures este aproape impracticabil. Dupa vreo cinci-sase kilometri, drumul trece prin munti, iar peisajul se schimba radical. Primaria este cea mai "rasarita" cladire din centrul comunei, rivalizand doar cu sediul Politiei. Primarul Aurel Giurgiu este neinvins in luptele electorale locale de peste 17 ani. De fiecare data a iesit primar cu ceva mai mult de 100 de voturi.
In timp, a incercat sa faca multe pentru comuna, insa de fiecare data a fost nevoit sa inteleaga faptul ca o localitate cu doar 373 de locuitori nu reprezinta cine stie ce miza electorala la nivel national sau judetean. A reusit, zice el, sa dea o noua fata cladirii primariei, care arata mai bine decat multe din sediile administrative ale oraselor din tara. Mobilier modern si… usi metalice la intrarea in fiecare birou. Cladirea dispune de incalzire centrala, dar si de apa potabila, pompata din fantana aflata in curte.
Primul lucru de care se plange Aurel Giurgiu este bugetul foarte mic din anul 2007: "Banii pe care ii avem acum abia daca ne ajung sa platim salariile pana in luna martie. Ca sa ne descurcam pana la sfarsitul anului am avea nevoie de inca doua miliarde de lei vechi. Am avut noroc ca ne-a dat Guvernul ceva bani la sfarsitul anului trecut si ne mai descurcam cu aia". Veniturile proprii ale primariei sunt, de asemenea, foarte reduse. In plus, administratia locala nu a primit decat ceva mai mult de 100 din cele peste 700 de hectare de teren pe care le-a detinut acum 50 de ani. Motivul a fost lipsa documentelor care sa ateste dreptul de proprietate.
Ocupatii stravechi,
cheltuieli moderne
"Aici oamenii se ocupa doar de agricultura, de cresterea animalelor. Au bani putini si se descurca cum pot. Mai vand din animale, dar acum nici asta nu o mai pot face asa usor. Am auzit ca astia cu Uniunea Europeana vor sa inchida targurile. Daca se intampla asta, ajungem muritori de foame", mai spune primarul Aurel Giurgiu. O alta mare nemultumire a lui este faptul ca nu are bani sa plateasca iluminatul public: "Avem iluminat public in aproape toate satele, da’ nu avem bani la buget ca sa-l platim. La sarbatori, de Craciun, de Pasti, ii mai dam drumu’ seara, asa ca sa vedem pe unde mergem. Mai sucim de la buton", spune, razand, primarul.
Nici urma de investitor!
Comuna Ceru Bacainti are in componenta 10 sate si catune. Cele mai mici dintre acestea sunt Viezuri cu trei case, Clisat cu cinci case si Bulbuc cu 13 gospodarii. Mare parte dintre aceste locuinte nu sunt electrificate. Primarul comunei recunoaste ca singura sansa pentru localitate o reprezinta turismul, dar pana acum nimeni nu s-a aratat interesat sa investeasca aici. De vina este, poate, si accesul dificil, drumul spre centrul de comuna nefiind asfaltat pe o lungime de aproximativ 10 kilometri. In comuna exista, totusi, doua magazine de unde populatia se aprovizioneaza, in special cu alimente. O posibila sursa de venit pentru locuitori ar fi si colectarea laptelui la un centru specializat.
Mai mult de jumatate din populatia comunei este imbatranita, motiv pentru care rata mortalitatii este mult mai ridicata decat cea a natalitatii. In 2006, au fost inregistrate la Primaria Ceru Bacainti doar trei nasteri, in timp ce decesele au fost de cateva ori mai numeroase.
In comuna exista un medic, doi politisti si trei preoti, cate unul pentru fiecare zona mai indepartata. Medicul vine doar joia, politistii nu prea au treaba, pentru ca in comuna nu se comit infractiuni, iar preotii o duc si ei destul de greu, in conditiile in care cea mai mare parohie are 90 de gospodarii, iar cea mai mica 30.
Cu cainele la scoala
La scoala cu clasele I-VIII invata o mana de copii. Majoritatea au terminat anul scolar cu note foarte bune, desi unii sunt nevoiti sa vina pe jos de la distante de peste opt kilometri. Asa este cazul unui baiat dintr-a patra, care vine, iarna sau vara, cate opt kilometri pe jos insotit de catelul sau. Cat dureaza cursurile, cainele nu se misca de pe treptele scolii. "L-am intrebat daca nu ii este frica sa vina atata drum. Mi-a spus ca nu atata timp cat are cainele cu el", spune amuzat directorul scolii, Ioan Gaulea, care cunoaste cazul fiecarui copil in parte. Microbuzele puse la dispozitie de Ministerul Educatiei nu ajuta in aceste cazuri, pentru ca spre catune nu exista drumuri, ci doar carari prin padure. Alti copii se asteapta unii pe altii prin diferite locuri din padure si formeaza grupuri in drum spre scoala. Incremeniti in uitare si izolare, locuitorii din comuna Ceru Bacainti asteapta ca oamenii "cu putere" sa-si indrepte atentia si spre ei. Saracia in care se zbat i-a lasat aproape fara speranta.
ATRIBUTE
» Mandrie. Localnicii din Ceru Bacainti sunt mandri ca Regele Mihai s-a oprit pe la ei in urma cu cativa ani si a fost incantat de locuri.
» Intuneric. In patru catune din comuna electricitatea este inca o poveste, iar copiii nu au vazut niciodata desene animate.
» Acces. Drumurile proaste tin departe turistii de o zona de poveste a Muntilor Apuseni. In comuna nu gasesti nici macar un dozator de suc.
» Traditie. In noaptea de Ajunul Craciunului, satenii lasa cainii dezlegati tocmai cand colinda copiii, care sunt nevoiti sa strige in apropierea fiecarei case «Deo Hei!»".
