Comisarul european Frattini, unul dintre cei mai competenti oficiali ai UE, nu a auzit de Dan Voiculescu. Care vor fi celelalte chestiuni esentiale legate de noul stat membru, de care UE nu are habar? Vede sau nu vede spectrul jenantului tratament aplicat curand propriei formule comunitare de modernizare, daca aceasta va ajunge la cheremul unor grupuri infecte care au beneficiat nepermis si excesiv de pe urma procesului de privatizare din ultimii ani si aspira intre timp la preluarea controlului politic?
Eurocrati cinici au opinat candva ca sub aspectul gradului de inapoiere Romania ar aduce perfect cu Sicilia, insa, in pofida acestui impediment, primirea tarii in Uniune s-ar dovedi o decizie mai inteleapta decat lasarea ei de izbeliste chiar la hotarele comunitare. Dar Romania este un stat, nu o provincie recalcitranta, avand ca atare dreptul de a-si plasa oficialii in multe pozitii sensibile din cadrul aparatului birocratic al UE. Atat timp cat statul de drept si standardele politice corecte sunt privite prin prisma amoralitatii, Romania va constitui, volens nolens, un factor extrem de coroziv in interiorul UE.
Primele efecte ale influentei petroliberalilor asupra liberalilor europeni si in special asupra liderului grupului in cauza, britanicul Graham Watson, au putut fi constatate deja. Acesta repeta, mai nou, plasmuirile dambovitene despre orientarea eminamente europeana proprie lui Tariceanu, nevoit sa poarte dispute interminabile cu un presedinte anacronic, astfel incat bunul mers al tarii a ajuns sa depinda esential de amanarea alegerilor europarlamentare. Acelasi Watson se pronuntase ferm, inainte de 2004, impotriva oligarhilor rapaci ce doresc acapararea puterii – dar atunci atacul viza, evident, o serie de figuri notorii din PSD, dintre care unele au luat intre timp calea PC. Ca atare, nu partidele si politicienii damboviteni se dovedesc influentati pozitiv de acele norme europene cu adevarat valoroase, ci din contra – se poate constata ca situatia se dezvolta exact pe dos. Pare a fi debutat un intreg proces de corupere, in cadrul caruia iluzionarea unei trupe de europarlamentari constituie doar un prim siretlic din gama celor de care dispun vracii bucuresteni si americani.
In pofida retoricii la care a recurs, UE nu s-a preocupat nicicand excesiv cu ideea sortii de care avea parte cetateanul obisnuit din Romania pe durata intregului proces de aderare. Dar, daca UE va prefera sa nu vada nici sabotarea la care este supusa actualmente reforma din sectorul de justitie, atunci repercusiunile vor fi resimtite mai devreme sau mai tarziu de catre toti cetatenii comunitari care au investit sau doresc sa investeasca in Romania. In domeniul afacerilor, conflictele de interese vor fi imposibil de evitat daca investitorul strain incurca, prin prezenta sa, socotelile vreunui neaos om de afaceri ce se inspira in demersurile sale dupa exemplele Dinu Patriciu si Dan Voiculescu. Spre aducere-aminte, cu nu foarte mult timp in urma, plutocratii amintiti se pronuntau ambii in favoarea amanarii aderarii Romaniei la UE. Nu este greu de intuit care va fi fost motivul, respectiv principala lor temere – reguli mai stricte, controale mai riguroase ce inghit macar o parte din profiturile obtinute pana acum. Prevederi de genul declaratiilor de avere sunt si ele neavenite, deoarece pot scoate la iveala unele informatii stanjenitoare. Actionarea in justitie a unor politicieni acuzati de deturnari de fonduri publice constituie un alt demers care nu trebuie defel sa castige in amploare. Intre timp, cei doi oameni de afaceri, care de altfel controleaza o buna parte din mass-media tarii, au putut constata insa ca aderarea nu a prejudiciat in cine stie ce fel propriile lor metode de acumulare a bogatiei, dat fiind ca supervizarea comunitara a calitatii reformelor preconizate sau implementate de noul stat membru este cat se poate laxa.
Romania se situeaza la un hotar cat se poate de sensibil, pe care UE il doreste cu adevarat exemplar, menit a exporta stabilitate si buna guvernare – nu in ultimul rand, in vederea reducerii amenintarilor la adresa securitatii statelor-cheie ale Uniunii, care au fost si continua sa fie cele mai vizate.
Dar, daca focul ce tot mocneste in Romania va deveni o valvataie care mistuie rapid fragilele reforme existente, atunci intreaga politica a bunei vecinatati va fi, la randul ei, facuta scrum. Pentru a preveni un asemenea fiasco la hotarele ei, UE va trebui sa supravegheze cu atentie evolutia tarii, fie si cu riscul de a se trezi hulita de pesedisti sau de catre o parte – odinioara independenta – a presei. z
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
