Adversarii PSD au legat imediat această sintagmă de posibila adoptare de către Guvernul Dăncilă a unei ordonanțe de urgență prin care să fie amnistiate și grațiate fapte și condamnări penale. E-adevărat că cei doi, Dragnea și Vâlcov, au legat ei înșiși ”momentul zero” de o formă de iertare a politicienilor cu dosare sau cu decizii de condamnare.
Aceasta nu înseamnă însă că momentul ar putea fi tranșat printr-o ordonanță de urgență. Consensul nu poate fi instalat prin decizie guvernamentală. Totuși, despre „momentul zero” se vorbește deja foarte mult, ca dovadă că există o așteptare referitoare la acest subiect. Ceea ce se știe mai puțin este cu adevărat semnificația și conținutul unei eventuale reconcilieri naționale.
Înainte de toate, adversarii PSD văd în eventuala emitere a unei ordonanțe de amnistiere și grațiere o metodă condamnabilă prin care ”penalii” de la PSD, în frunte cu Dragnea, vor să-și scape pielea. Aceasta n-ar avea nici o legătură cu reconcilierea națională.
Dimpotrivă, o ordonanță n-ar face decât să radicalizeze taberele. Problema este însă mult mai complexă decât o prezintă opoziția. Ea își găsește temeiul, cel puțin în parte, în anii de ofensivă a instituțiilor represive asupra clasei politice. O clasă politică decimată, profund vulnerabilizată de justiția protocoalelor, vede în această lege o formă de reparație morală, dar și legală.
Întrucât e foarte greu, dacă nu imposibil de decis care dosar a fost politic și care a fost instrumentat și judecat corect, se decide amnistierea unui număr de fapte, grațierea unui număr de condamnări astfel încât efectul abuzurilor din trecut să fie, pe cât posibil, anulat.
Fără îndoială, o asemenea măsură nu ar putea avea efectele dorite, dacă ar fi luată, în mod unilateral, de către PSD. De altfel, nu doar politicienii din PSD au fost victime ale abuzurilor din justiție. Ea ar trebui să fie fundamentată, la nivel politic, de o pace între principalii actori, cel puțin între PSD, PNL, PMP și UDMR. Această pace ar trebui să echivaleze cu încheierea unui contract privind interesele majore ale țării, care sunt în primul rând interese de politică externă și de dezvoltare economică, dar și privind noile reguli ale jocului, inclusiv în relația cu Justiția, reguli care să fie respectate de toți.
Necesitatea încheierii unui nou contract politic este resimțită din plin întrucât războiul politic din ultimii ani a afectat grav eficiența managementului național și a divizat profund societatea. În condiții de luptă permanentă, adesea în stradă, succesul electoral nu mai ține de prestația politică obișnuită, ci de efectele imprevizibile ale mișcărilor sociale. Acest fapt este complet descurajator pentru orice partid. Dimpotrivă, un contract politic ar readuce lupta dintre partide în matca ei și la o temperatură acceptatabilă, care să permită prestații ale guvernării eficiente și convingătoare.
Desigur, un ”moment zero” poate și trebuie să presupună și o formă de amnistie fiscală, limitată, așa cum a fost și în trecut. Efectele pozitive ar fi vizibile imediat în relansarea multor companii și ar însemna trecerea la un business mai curajos, mai puțin constrâns de organele represive. Oamenii de afaceri au resimțit, și ei, din plin efectele ”luptei anti-corupție”.
Aceasta s-a soldat cu nenumărate licitații blocate, cu controale nesfârșite, care au falimentat sau au afectat grav firmele și chiar au condus la blocarea piețelor. O amnistie fiscală ar relansa multe afaceri și ar impulsiona parteneriatele public-privat, după adoptarea legii care reglementează această relație.
Există și alte argumente – chiar și reconcilierea națională în Anul Centenar este unul dintre ele – care susțin teza unui ”moment zero”. Ea poate părea antipatică la început, dar necesitatea ei pentru leadershipul politic și de business, ca și pentru societate, în general, i-ar putea face pe mulți să se gândească mai bine înainte de a arunca piatra (în PSD).
În fond, nu putem trăi numai în conflict și în dezbinare. Situația ajuns să nu mai convină nimănui, iar dacă ”momentul zero” este o soluție de a ieși din această situație, până la urmă ea va fi adoptată.
