Micutii nu-si mai pot gasi un camin in afara granitelor tarii din cauza legii.
Compatibilitatea persoanelor este pusa pe primul loc.
din sute de copii fara familie doar 51 au consimtamant de adoptie si numarul lor a crescut numai cu 10 persoane fata de anul 2005. Mihaela Ristea, purtatorul de cuvant al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a declarat ca micutii trec prin multiple formalitati pentru a avea un camin. Pentru inceput trebuie sa se obtina acordul mamei naturale pentru a se aproba adoptia interna. Mama are la dispozitie 30 de zile pentru a-si da consimtamantul, perioada dupa care urmeaza intocmirea dosarului, hotarari luate in instanta si pregatirea persoanelor ce vor adopta copilul. Familia trebuie sa treaca printr-un curs de pregatire care sa certifice ca este apta pentru adoptie si este verificata din toate punctele de vedere. La sfarsitul procedurii, ce dureaza o luna, se va inmana un certificat valabil timp de un an. In 2006 au fost recunoscute 87 de familii ca fiind apte pentru cresterea unui copil.
Cu toate ca numarul persoanelor ce pot adopta este mai mare decat cel al micutilor, infierile nu sunt intocmite si casele de copii sunt populate din ce in ce mai mult. Aici primesc un minimum de ingrijire, care nu poate tine locul atentiei unei mame. Reprezentantii Directiei pentru Protectia Copilului cauta luni la rand familia potrivita pentru fiecare micut in parte, timp in care copiii nu se pot adapta in nici un mediu. La o varsta frageda nu ii ajuta cu nimic faptul ca vad zilnic alte persoane si nu se pot incadra intr-un anumit anturaj. Copiii asteapta in zadar sa fie infiati deoarece formalitatile si hartiile sunt mai importante decat caldura unui camin. Demersurile necesare pentru finalizarea procedurilor solicita prea mult timp, mai exact se ajunge la aproximativ un an pentru clarificarea situatiei, astfel incat reprezinta o piedica in calea adoptiei. Daca persoanele institutionalizate nu-si gasesc o familie pana la varsta de 18 ani sunt lasate in voia sortii pe strazi. Ei pot face o cerere sa mai ramana in cadrul institutiei inca un an, insa acest lucru nu le asigura decat o masa calda pe zi, care nu le imbunatateste cu nimic viitorul. De aici nimeni nu le mai intinde o mana de ajutor si acestia ajung sa cerseasca sau sa comita diferite infractiuni. Complexitatea acestor infieri a dus la imposibilitatea de a fi declarata o familie straina apta de a lua in grija un copil roman. Un caz esuat al adoptiei internationale a reprezentat cel al Rodei Ciobanu, nascuta la data de 10 august 1992 intr-un spital din Bucuresti. Roda a fost abandonata la nastere, iar un an mai tarziu, un cuplu italian si-a aratat interesul de a o lua in grija. Sotilor Battaglia Rocco si Falina Callo Conceta Maria le-a fost aprobata cererea de adoptie prin sentinta 1712 din 8 noiembrie 1994 de catre tribunalul din Bucuresti. Aceasta sentinta nu a reprezentat un interes pentru cuplul italian deoarece acestia au iesit fraudulos din tara cu o alta fetita.
Adolescenta pe strazi
In anul 1999, fundatia romana "O voce a sperantei" a inaintat o cerere de desfacere a adoptiei internationale catre Tribunalul Tulcea, care a aprobat-o la data de 10 mai 2000. Parchetul de pe langa tribunal a facut recurs la Curtea de Apel Conanta, considerand revenirea la numele de Roda Ciobanu nelegala. Cazul a fost inaintat la Curtea de Apel Constanta si urmeaza sa fie prezentat in instanta la data de 13 iunie 2007.
Fara alocatie
Marilena, mama fetei care si-a petrecut 15 ani din viata pe strazi, nu s-a mai interesat de situatia acesteia, iar din cauza ca nu are parinti romani nu a putut beneficia de ajutoarele de care se bucura restul copiilor de varsta ei si nici de alocatie. Imediat dupa finalizarea procesului de adoptie, cei doi italieni care au luat-o in grija au parasit tara cu o alta fetita, pe nume Alexandra Mihai in varsta de 4 ani, din judetul Buzau.
Mama naturala a fetei nu a manifestat nici un interes pentru copil pe parcursul adoptiei si a lasat copilul in grija bunicilor.