Atunci cand este nevoie de vreo trambitare a mandriei nationale la vreun for international la care se discuta si putina geopolitica, Dunarea este unul din motivele mandriei nationale de care exulta politicienii nostri. In rest, fluviul le este chiar antipatic, pentru ca le da batai de cap atunci cand se revarsa. In urma cu sute de ani, politicienii acelor vremuri, celebrii domnitori din manualele alternative de istorie, aveau de furca cu ostile turcesti si rusesti ale caror incursiuni aveau un obiectiv foarte clar, suprematia asupra Gurilor Dunarii. Luptele, razboaiele, tratatele de pace, istoria, in general, au consacrat ca suprematia sa revina Romaniei. Comisia Europeana a Dunarii a fost infiintata in urma cu 151 de ani la Galati. Mai nou, nemtii au construit Canalul Rin-Main-Dunare, luand in calcul accesul spre Marea Neagra. Strategii peste strategii, dar nu ale noastre. In timpul crizei iugoslave, navigatia pe Dunare a fost blocata, politicienii nostri s-au certat in Parlament si la talkshow-ri, iar rezultatul a fost pe masura: nu s-a intamplat nimic! Flota noastra fluviala a fost partial trasa pe dreapta, armatorii falimentati, iar 5.000 de navigatori au fost trimisi sa se plimbe cu barca. Pagubele, cifrate dupa unii la vreun miliard de euro, au intrat la capitolul fenomenelor paranormale, pentru ca politicienii nostri nu au stiut cum sa manevreze masina de lobby. Un sef din Bundestag chiar ii explica unui parlamentar roman acum trei ani ca respectivele pagube sunt unul din costurile suportate de Romania pentru aderarea la UE. Fie si asta! Problema e ca navigatia pe Dunarea Maritima e la fel de lesinata ca in timpul crizei iugoslave. Acum politicienii nostri asista cu nepasare la cresterea suprematiei flotei ucrainene pe Dunare, in dauna flotei romanesti. Exista in transportul fluvial "regula celui de al 3-lea pavilion", in baza careia navele romanesti au intaietate in preluarea contractelor de transport de la Agigea spre Austria si Germania. Numai ca, incalcand aceasta regula chiar sub nasul autoritatilor noastre, armatorii ucraineni reusesc sa-si aroge aceste drepturi. Sa mai povestim de Canalul Bastroe? In februarie, mult dupa Eurorevelion, un parlamentar din Comisia Transporturi a PE
a vizitat Galatiul si am pus doua intrebari:
daca pe Dunarea devenita Europeana
va mai fi tolerata de UE suprematia flotei ucrainene prin incalcarea regulii si daca UE, care in 2005 nu ne-a sustinut, va avea acum o alta
atitudine in problema Canalului Bastroe.
La prima intrebare am primit un raspuns confuz, la o a doua unul cel putin lipsit de echivoc: "La aceasta intrebare nu pot sa va raspund!" Cam asta e.
