Nascuta din dorinta de a construi un viitor mai bun pentru copii, munca in strainatate s-a transformat intr-un fenomen cu efecte devastatoare pe plan scolar pentru copiii carora parintii le construiesc un viitor de aur masurat in lanturi si ghiuluri, punand umarul la inflorirea economica a Occidentului. Pentru ca, pana la atingerea viitorului, copiilor de capsunari li se fura prezentul.
Mai actuala ca oricand sintagma "generatie de sacrificiu" se aplica perfect puilor de taran din Bistrita-Nasaud transformati peste noapte din "baiet" in "iho" si din copilita in "iha". In timp ce parintii se falesc, via Internet, cu masinile dotate cu clima "bizonica" odraslele suferinde fac drumuri de la scoala la casele de schimb valutar, imprastiind "euroi" prin scoli, spre frustrarea profesorilor, ca sa nu mai vorbim de colegii cu parinti ramasi la vatra. Acestia din urma au preferat sa isi creasca copiii cu bani mai putini, nu sa ii lase amanet pe la vecini si bunici. Corigenti si absenteisti, mostenitorii climei "bizonice" sunt staruri si starlete in scolile bistritene. Nu se dau in laturi de la a atrage atentia batranei profesoare de romana ca a purtat pe tot parcursul iernii aceeasi pereche de cizme. Scoala transilvana plateste cu prisosinta pretul capsunilor culese de ardelenii care isi lasa copii pe maini straine. Dovada e pana si faptul ca "culesul capsunilor" a devenit o metafora pentru toate muncile de jos, platite mai bine decat la noi, dar mai rau decat la ei.
"Mi madre es camerista. La ultima ves cand am vazut-o eram mai mic si ia avea parul scurt. Cand a venit la semana trecuta mi-a adus o masina de pompieri si are parul lung", isi descrie Gigel Miguel dintr-a V-a B relatia cu mama. A venit acasa dupa doi ani cu un nene brunet espagnol, care o rupe pe romaneste, posesor si el al unui copil. Vor sa il ia pe Gigel Miguel cu ei. Nenea are o firma de constructii si Gigelito ar fi tocmai potrivit sa ii dea la mana mesterului, plecat si el din acelasi sat. Oricum este paralel cu scoala, figurand in catalog doar cu numele. Gigel Miguel vrea la munca. Masina lui nenea nu se compara cu straiful lu’ bunicu’ si oricum s-a saturat de noroiul de pe ulita care ii distruge adidasii de firma. Sora-sa mai mare, mai sta doi ani sa isi termine liceul si sa supravegheze constructia inutilului casoi, facut anume ca sa umbreasca casa vecinului. Dupa indeplinirea misiunii, are directia clara: un camin de batrani din Almeria unde, conform viselor proteviste spera sa gaseasca un mos cu un picior in groapa care din recunostinta suprema sa ii lase mostenire o intreaga avere.
Zeci de elevi abandoneaza clasele terminale si nu mai vad rostul Bacalaureatului, preferand sa plece la munca "dincolo". Cei mai mici, trimisi dimineata pe la scoli de rudele care ii au in grija, au doua solutii: sa braveze sau sa planga.