Armenopolis, orasul Gherla de azi (judetul Cluj), a fost singurul din lume construit in perioada moderna in intregime de armeni. Undeva in jurul anului 1700, istoria ridicarii localitatii se impleteste cu istoria unirii armenilor cu Biserica Romei.
Pentru presedintele Uniunii Armenilor din Transilvania, Janos Esztegar, povestea stramosilor armeni si a calatoriei acestora spre Gherla-Armenopolis este una plina de taine. De aceea, vizitatorul trebuie sa stie ca acest ghid il va purta aievea intr-o calatorie fantastica. Si, ca orice veritabila initiere, candidatul este introdus intr-un cabinet de reflectie: orasul insusi.
Arhitectura Armenopolisului oglindeste arhitectura interioara a neamului armenilor. Strazile lungi si misterioase, casele turnate intr-un baroc cuminte si bisericile invaluite de misticismul unui rit singular in lume deschid calea spre lumina crestina revelata armenilor in negura timpului. Armenopolis are haruri nebanuite si aici calatorul poate descoperi, intr-o halta a spiritului, sfintii armenilor ascunsi discret in nisele caselor, sau poate cu ajutorul intelepciunii acestor oameni, propria identitate armeana, fie si numai pentru cateva momente.
„In lume sunt doua categorii de oameni: unii care stiu ca sunt armeni si unii care inca nu stiu”, spune un vechi proverb armean. In centrul Gherlei se afla catedrala alba la culoare, care simbolizeaza centrul mistic al orasului. Casa parohiala, situata la o aruncatura de bat de impozantul lacas de cult, ii lasa deopotriva, pe ghid si pe calator, dupa ce acestia si-au anuntat prezenta, sa astepte cateva clipe momentul in care manunchiul de chei enorme va fi rasucit de preotul paroh Endre Szakacs in broasca usii porticului.
Usile din lemn masiv deschid calea spre curtea interioara, din care ghizii, acum doi la numar, introduc calatorul in sala de consiliu a comunitatii armene. O aroma discreta de tamaie se impleteste cu mirosul apasator al peretilor vechi de 300 de ani. O sala imensa, cu o masa lunga, strajuita de zeci de scaune, pe care se zaresc cateva sfesnice discrete, pregatite sa lumineze plapand sub imensa bolta baroca. Senzatia data de aceasta incapere celui venit sa asculte Povestea este ca o multitudine de ochi vii il privesc din tablourile inaintasilor comunitatii. Inaintasii prind viata, iar initierea este oficiata de un povestitor multiplu, baroc, de intreaga comunitate adunata ospitalier si curios de jur-imprejurul candidatului.
Comunitatea armeana din Gherla, in care puterea religioasa s-a contopit cu cea laica, a fost o comunitate inchisa vizitatorilor, de la inceputuri pana in 1999. In sala de consiliu s-au adunat, de la infiintarea Armenopolisului, doar membrii comunitatii. Astazi, locul este deschis oricarui cautator al Povestii.
Periplul spre Transilvania
In anul 1200, armenii au parasit, in numar mare, pamanturile natale, de la poalele muntelui Ararat, locul in care s-a oprit corabia lui Noe dupa potop. Ei au plecat din orasul Ani din cauza razboaielor si a cutremurelor de pamant si s-au indreptat spre Apus, unde s-au stabilit timp de cateva sute de ani in diferite locuri.
Mai intai au ales zona Muntilor Caucaz, apoi Peninsula Crimeea, iar in cele din urma Moldova, unde au ramas pentru 240 de ani. Din cauza conflictelor interne dintre boieri si comunitatea armeana, pe de o parte, si domnitorul Moldovei, de cealalta parte, armenii s-au refugiat pentru trei ani in Carpatii Orientali. Deoarece nu au mai putut reveni in Moldova, acestia au cerut permisiunea principelui Mihail Apaffy de a se aseza in Transilvania.
Comunitatea armenilor a intrat in Transilvania in anul 1675 si s-a stabilit in parte in orasul Bistrita, iar alta parte in orasele Gheorgheni, Frumoasa si Dumbraveni. Pentru ca ei au intrat in relatii proaste cu locuitorii sasi din Bistrita, din cauza unor litigii comerciale, preotul Oxendius Verzerescul, absolvent de studii teologice in capitala Italiei, a propus clerului armean unirea cu Biserica Romei.
Curtea de la Viena era catolica, si in acest mod comunitatea ar fi putut dobandi privilegii comerciale. Verzerescul a propus si construirea din temelii a unui oras propriu, Armenopolis. Initial, comunitatea a reactionat dur la propunerile preotului scolit la Roma. Femeile armene din Bistrita au aruncat cu pietre in caleasca lui Oxendius Verzerescul, insa argumentele preotului au convins in final si astfel, in jurul anului 1700, o data cu unirea romanilor cu Biserica Romei, armenii din Transilvania au decis si ei trecerea la catolicism.
Unirea cu Biserica Romei
La 1698, armenii au semnat Protocolul Unirii cu Biserica Romei. Membrii acestei comunitati au acceptat sa il recunoasca pe Papa cap al Bisericii Armene, cu conditia de a nu se schimba nimic din riturile si obiceiurile comunitatii. Astfel, a luat nastere Biserica Armeano-Catolica.
Conform protocolului, preotii aveau dreptul de a se casatori si de a fi alesi in continuare de comunitate, de a-si pastra ritul armean si limba proprie in serviciul divin. De asemenea, Biserica a ramas in continuare autocefala si avea in fruntea ei un guvernator, in persoana lui Oxendius Verzerescul. Acesta a plecat la Viena si, cu aur armenesc, a cumparat teritoriul liber al Gherlei de astazi. Armenii din Bistrita au venit aici in 1700 si au inceput constructia noului oras, Armenopolis, care a devenit capitala religioasa a comunitatii armenilor din Transilvania si din tarile invecinate.
Zidirea orasului Armenopolis
Terenul achizitionat de primul guvernator al Bisericii Armeano-Catolice a fost impartit de comunitate in parcele si au fost adusi mesteri din Apus pentru a construi orasul. Acesta a fost ridicat peste ruinele vechiului castru roman, din care a fost adusa o mare parte din piatra necesara constructiei, si cetatea medievala Martinuzzi. Armenopolis a devenit, astfel, unicul oras din lume construit in totalitate de armeni, liber regal, cu administratie si legi proprii.
Arhitectul Alexa din Italia a fost cel care a proiectat metropola armenilor de pe Somes. Strazile paralele – „botezate” la inceput cu numere – si ordinea desavarsita a cladirilor se imbina cu exuberanta detaliului baroc si fac ca Gherla-Armenopolis sa fie un oras modern chiar si in zilele noastre. Locuitorii si-au ales modele de locuinte din Occident si au comandat mesterilor zidari ridicarea lor pe parcela cumparata de familie de la administratia orasului.
Una dintre primele cladiri ridicate in urbe a fost biserica de lemn din centrul orasului, care a fost inlocuita, in 1748, de grandioasa Catedrala Armeano-Catolica. Ea a fost inconjurata pana la instaurarea regimului comunist de un gard masiv din piatra si fier forjat, pe care erau amplasate statui ale apostolilor. Un alt edificiu de cult, a carui constructie a inceput in 1728, este Biserica Solomon.
Aceste lacase de cult au ramas in patrimoniul Bisericii Armeano-Catolice. O a treia biserica, cea a orfelinatului armean, a fost data greco-catolicilor si confiscata de comunisti in 1948. Dupa aceasta data, pentru o scurta vreme, comunistii au transformat-o in morga, iar apoi a fost incredintata Bisericii Ortodoxe, care o foloseste si in prezent.
Comunitatea armeana a acordat o importanta deosebita caritatii si educatiei. Inca de la fondarea orasului, a fost construit un gimnaziu, o casa de batrani, un orfelinat de fete si unul de baieti. Aceste institutii beneficiau indeaproape de asistenta spirituala a preotilor armeano-catolici. Armenii au finantat si constructia unui tribunal, care impreuna cu cladirea gimnaziului servesc si astazi aceluiasi scop.
Icoana pictata de Rubens si alte bogatii
In 1806, Imparatul Francisc I al Austriei a facut cadou orasului o icoana pictata de celebrul pictor flamand Rubens sau de un ucenic al acestuia, ca dovada a aprecierii fata de comunitate. Pictura a fost expusa in Capela Invierii sau „Capela Rubens”, adiacenta Catedralei.
In 1944, la retragerea administratiei maghiare din Ardealul de Nord, tabloul impreuna cu multe alte bunuri nepretuite ale armenilor au fost confiscate si duse in Ungaria. In 1953, autoritatile comuniste au reusit sa recupereze o parte din bunurile confiscate – manuscrise, potire, tablouri, haine bisericesti sau obiecte de cult -, insa acestea au trecut in proprietatea statului comunist.
O parte din ele sunt expuse in muzeul orasului Gherla. In special manuscrisele si cartile de valoare au fost depozitate de comunisti la Arhivele Statului din Cluj-Napoca. Catedrala Armeano-Catolica si Casa Parohiala adapostesc o biblioteca de cateva mii de volume, in mai multe limbi, mai ales in limba armeana. Tabloul lui Rubens a fost readus in Catedrala, dar se afla doar in pastrarea comunitatii, care nu si-a redobandit dreptul de proprietate.
Dinu Gherman
Negustori iubitori de pace
Principala ocupatie a armenilor a fost comertul. Negustorii armeni vindeau practic de toate, insa in principal faceau negot cu vite, pe care le cumparau de la popoarele orientale si pe care, dupa ce le ingrasau cateva luni, le revindeau in Apus. De aceea, armenii cautau teritorii pasnice, primitoare, unde sa poata desfasura activitati comerciale. Aceasta nevoie de securitate se poate vedea si in orasul Armenopolis, unde negustorii si-au construit case solide in stil baroc, inconjurate de ziduri puternice, cu doua porticuri impresionante la intrare si cu gratii din fier de o mare splendoare. Accesul in localitate al strainilor a fost strict monitorizat de autoritati, iar armenii, desi extrem de ospitalieri, au avut grija sa ii intrebe pe straini despre scopul si data plecarii din oras.
„N-ar fi rezistat fara armeano-catolicism”
Dupa Marea Schisma religioasa a Bisericii crestine din 1054, Biserica Apostolica Armeana a ramas autocefala. In jurul anului 1700, comunitatea armeana din Transilvania s-a unit cu Biserica Romei si a luat nastere Biserica Armeano-Catolica, cu sediul la Armenopolis. „Comunitatea armeana n-ar fi rezistat fara armeano-catolicism”, afirma Janos Esztegar. In luna iunie a fiecarui an, armenii se aduna la Gherla, pentru a rememora crestinarea neamului de catre Sfantul Grigore Luminatorul. Tanarul preot paroh Endre Syakacs acorda sacramentele armenilor din intreaga lume, care sunt mandri sa isi achite contributia la parohia din Armenopolis. Prezidat de liderul religios, consiliul se aduna in fiecare duminica dupa liturghie in sala din casa parohiala, sa ia decizii pentru comunitate. Membrii mai tineri ii servesc, in semn de respect, cu cate o cafea.
Armenia, primul stat crestin
In anul 301 d.H., armenii au adoptat ca religie oficiala crestinismul. Astfel, ei devin primul stat crestin din istorie. Legenda spune ca regele Trdat al armenilor a fost vindecat printr-o minune de o teribila boala de piele de Sfantul Grigore Luminatorul, patronul armenilor, iar regele a primit religia crestina si, impreuna cu acesta, intregul popor armean. Sfantul Grigore a fost supranumit Luminatorul, tocmai pentru ca a luminat calea poporului spre crestinism, iar armenii din toate colturile lumii se aduna la Gherla in fiecare an in luna iunie, pentru a celebra sarbatoarea patronului lor. Crestinarea le-a adus armenilor Legea Noua si respectul fata de femeie, care a devenit egal al barbatului. Aceste principii morale, grefate pe caracterul darz, muntenesc, al poporului armean, au dus la fondarea unei culturi puternice si la un progres economic substantial.
