Democratia are aceasta teribila slabiciune de a permite ascensiunea politica si instalarea la putere a unor oameni care ar trebui in mod normal sa se afle la inchisoare. Situatia nu este valabila numai pentru Romania, ci pentru ansamblul tarilor unde democratia functioneaza cat de cat. Organizatia neguvernamentala Transparency International, care publica anual un raport despre coruptia la nivelul guvernelor, a lansat in ultimul timp mai multe semnale de alarma: pretutindeni se intensifica acest sentiment al societatii civile ca oamenii de la conducere nu-si fac datoria.
Cum spunea Churchill, democratia este cel mai rau sistem politic, daca le exludem pe toate celelalte. Ea este singura insa care permite crearea unor mecanisme de contra-putere de natura sa faca viata suportabila. Din pacate, in materie de coruptie, politicienii sunt intotdeauna mai rapizi decat capacitatea societatii civile de a-i sanctiona. Pana cand reuseste societatea civila sa identifice raul, el a si functionat, a si proliferat, s-a si pus la adapost fata de sanctiune. Virusul puterii are ceva malefic in el. S-ar spune ca exercitarea unui mandat electiv este incompatibila cu luciditatea si chiar cu bunul-simt. Cei care sunt in situatia de a guverna se cred brusc de neinlocuit. Iata portretul-robot (incomplet) al omului politic de astazi: inzestrat cu oarecare autoritate naturala; prima sa grija – interesul personal; ultima sa grija – interesul general; singurul scop odata ajuns la putere – sa ramana in continuare la putere; utilizeaza limbajul pentru a manipula si nu pentru a comunica; dialogheaza numai pentru a cantari slabiciunile adversarului; ii dispretuieste profund pe cei care l-au ales sa-i reprezinte; incompetent in toate domeniile, cu exceptia celui de a conduce pe oricine in orice domeniu; are o vizibilitate istorica redusa, limitata la durata sa de viata si eventual a progeniturilor sale; fraza "dupa mine, potopul!" ii tine loc de constiinta; in strainatate este complexat si isi uraste traducatorul intrucat acesta apare in mod evident ca fiind infinit mai inteligent… Expresia "om politic" nu mai are in prezent nici un titlu de noblete nicaieri. Societatea civila, oamenii simpli, cetatenii tuturor democratiilor stiu ca principalul lor adversar este exact omul pus sa-i apere si sa-i reprezinte. Cum sa-l scuturi insa pe acest "mutant" al democratiei si sa-l obligi din cand in cand sa se achite macar partial de sarcina sa, apararea interesului comun? In 1992, Italia, execedata de delirul mafiot al intregii sale clase politice, a lansat celebra operatiune "a mainilor curate", soldata cu 6.000 de condamnari si care a dus la disparitia a doua partide importante din peisajul politic italian. Modelul a fost preluat, la scara mai mica, si de alte tari, printre care Franta, unde justitia are capacitatea de a exersa in conditii de relativa independenta. Iar unii deputati europeni cer lansarea unei asemenea operatiuni la nivelul intregii Uniuni Europene. Ei au cu siguranta dreptate pentru ca problema combaterii coruptiei a devenit una mondiala si implica imaginarea unor mecanisme internationale, precum punerea in carantina politica a tarilor in care democratia este amenintata de incompetenta, jocurile interne, orgoliile si, nu in ultimul rand, goana dupa profit personal a politicienilor. In Grecia antica, unde s-a nascut democratia, cei care exercitau un mandat politic erau uneori judecati de popor la terminarea sa. Poate ca ar trebui reactualizata aceasta buna metoda de a le reaminti celor de la putere ca au de dat socoteala in fata societatii. In tarile Europei Occidentale exista un curent de gandire care mizeaza pe feminizarea clasei politice. Cu cat vor exista mai multe femei in functii de raspundere, cu atat se va reduce riscul coruptiei – spun aceste voci. Personal cred ca ele ar trebui ascultate. De sute de ani barbatii conduc lumea cu atata agresivitate si atat de prost incat ar merita sa fie incercata si aceasta experienta, sa fie condusa macar cateva decenii de catre femei, sa vedem ce se va intampla.
Matei Visniec, scriitor roman stabilit in Franta