Numarul de carduri bancare active in judetul Constanta a ajuns, la finele anului trecut, la peste 300.000 de unitati. Este cel mai mare numar inregistrat pana in prezent, de la introducerea acestui instrument financiar, dovada a faptului ca locuitorii judetului au inceput sa recunoasca beneficiile banilor din plastic.
Potrivit statisticilor publicate de Banca Nationala a Romaniei, la sfarsitul anului 2006 in judetul Constanta existau 301.498 de carduri active. Asa cum era de asteptat, marea majoritate, respectiv 290.506, sunt emise in lei, in timp ce restul de 10.992 sunt carduri in valuta. Constanta se situeaza pe locul al treilea pe tara in ceea ce priveste numarul de carduri active, judetul nostru fiind devansat numai de municipiul Bucuresti si de judetul Cluj. Numarul total de carduri active emise la nivelul intregii tari era la sfarsitul anului 2006 de 7.172.636.
O istorie zbuciumata
Cardurile sunt un instrument relativ nou pentru piata romaneasca. Primul card emis de o banca romaneasca a vazut lumina zilei in anul 1995. Unii dintre constanteni vazusera, poate, si inainte de aceasta data astfel de instrumente de plata, acceptate insa mai mult de locatiile turistice decat de pseudosistemul bancar comunist. Pe litoral, existau hoteluri apartinand ONT Carpati unde banii de plastic ai strainilor erau acceptati. Astfel de unitati de cazare erau amplasate indeosebi in statiunile Neptun si Mamaia, unde numarul de turisti germani sau scandinavi era, la acele vremuri, impresionant. Tehnica de acceptare la plata era invechita, operatiunile desfasurandu-se manual. Retunarea banilor putea dura chiar si patru saptamani, spre deosebire de zilele noastre, cand aceasta se produce in cateva minute.
1995, anul-cheie
Dupa patru ani de pregatiri, in care mecanismele tehnice de introducere a cardurilor au acaparat timpul si energia bancherilor romani, anul 1995 aduce, in sfarsit, noutate. Acum sunt emise patru tipuri de carduri: unul de tip proprietar si trei sub licenta VISA. In 1995 se semneaza primele contracte cu comerciantii penru acceptarea la plata a cardurilor si se monteaza primele bancomate. Inca din primele, luni un lucru devenea cert: nu aveau sa reziste pe piata decat cardurile sub licenta. Dupa 1996 piata cardurilor incepe sa creasca intr-un ritm sustinut, alimentat de apetitul romanilor pentru noutate. Sunt emise inca sapte tipuri de carduri sub trei licente internationale.
Metoda "co-branded"
In 2001, bancile raportau deja, triumfalist, cifre-record in ceea ce priveste emiterea de carduri. BRD si Bancpost depasisera "pragul" de 500.000 fiecare, iar bancile intrate pe piata mai curand incercau sa gaseasca diferite nise de piata. 2001 este anul aparitiei primului card coproprietar (sau "co-branded", dupa denumirea englezeasca, incetatenita de atunci). Acest tip de card poate fi folosit pentru a face cumparaturi de la orice comerciant care are afisata sigla respectiva, dar si pentru a retrage numerar din reteaua de bancomate a altor banci. De atunci batalia pentru cota de piata a adus si alte noutati, cum ar fi limita de overdraft (o anumita suma pe care banca o ofera, pe card, cu titlu de imprumut, titularului), posiblitatea de a folosi cardurile in tranzactiile electronice sau de a-ti plati facturile direct la ATM-uri.
Comisioane exagerate
Unul dintre punctele cele mai slabe ale cardurilor este constituit de comisioanele practicate pentru orice tip de operatiune. Fie ca vrei sa retragi numerar, sa-ti consulti contul, fie ca nu vrei sa faci pur si simplu nimic cu acel card, timp de un an de zile bancile comerciale de vor taxa. Iti vor lua un comision din fiecare retragere, o suma fixa la consultarea soldului, dar si taxa anuala de management. O intelegere de tip cartel a avut loc inca din 2002, cand bancile comerciale care detineau aproape 99% din piata cardurilor au decis sa modifice comisionul de retragere de numerar, in cazul clientilor care utilizeaza ATM-urile sau serviciile de ghiseu ale altei banci decat cea emitenta a cardului. Comisioanele exagerate, in comparatie cu cele practicate in celelalte state europene, raman principala problema pe care bancherii romani trebuie sa o rezolve.
Avantaje:
– lipsa grijilor cauzate de transportarea de sume mari in bani gheata;
– posibilitatea de a plati utilitati la ATM, fara a mai sta la coada la furnizori;
– limita de creditare (overdraft), la indemana cand ai nevoie de bani de cheltuiala;
– posibilitatea de a cumpara produse pe credit, cu o perioada de gratie (in cazul cardurilor "co-branded").
Dezavantaje:
– comisioanele exagerat de mari pentru aproape orice tip de tranzactie;
– dobanzile foarte mari pentru overdraft;
– numar insuficient de ATM-uri, mai ales in mediul rural;
– securitate indoielnica, numarul fraudelor cu carduri fiind in crestere.